Scrise de noi > Articolele noastre

Scrisul poate fi un hobby?

(1/6) > >>

admin:
Scrisul poate fi un hobby?                            articol scris de wonderland
Aș spune că da, dacă mă iau după câte bloguri personale găsești pe net. Chiar și pagini de facebook transformate și denumite ”blog personal.”,  Chiar și după câte comentarii bine scrise, ca răspuns la postările altora găsești pe forumuri, pe facebook, pe bloguri.
Ce spun dicționarele specializate:
HÓBBY, hobbyuri, s. n. (Englezism) Ocupație favorită a cuiva în afara profesiunii. Sursa: DEX '98 (1998)
HOBBY [pr.: hóbi] ~uri n. Ocupație, îndeletnicire plăcută în afara preocupărilor profesionale.
Sursa: NODEX (2002)
HÓBBY s.n. (Rar) Pasiune, preocupare în afara profesiunii, căreia i se dedică timpul liber ca diletant. [< engl., fr. hobby]. Sursa: DN (1986)
HOBBY s. n. preocupare de predilecție a cuiva, fără legătură cu profesiune sa, pe care o exercită în timpul liber. (< engl., fr. hobby)

Clar, în ce mă privește, treaba asta cu scrisul se încadrează în categoria hobby. Cel puțin ca activitate de exprimare prin scris a unor ”gânduri personale” și așternerea lor în online.
Bine, să zicem ca am și o înclinație spre acest lucru – în adolescență, am ținut un jurnal, am cochetat cu ideea de poezie…

Dar, am convingerea că oricine poate să scrie.
Iar afirmații de genul ”Eu nu pot să scriu/Nu le am cu scrisul/N-am despre ce să scriu/Pe cine interesează ce am eu de spus? / Cum aș putea să scriu fără să fiu profesionist sau cunoscător ale artei scrisului?”... reflectă, mai curând obstacole din mintea noastră.  Iar un obstacol are menirea de a ne determina să căutăm, să găsim în noi soluții pentru a-l depăși, nu-i așa? Merită măcar o încercare.

Sunt de acord cu specialiștii care spun că scrisul  e o formă de dezvoltare a creativității, pentru oricine, la orice vârstă.
Cum mă ajută pe mine scrisul?

* mă relaxează
•   mă ajută să îmi pun gândurile în ordine, să îmi fixez idei (nu ca să cresc numărul ideilor fixe ;), ci ca să le ajut să se coaguleze, să capete substanță în mintea mea);
•   mă ajută să îmi clarific emoții și sentimente legate de o anumită întâmplare, situație, persoană, trăire;
•   uneori, chiar mă ajută să descopăr și să înțeleg ce și cum mă afectează sau influențează o anumită experiență. Evident și doar simplu fapt că exprim unele emoții poate avea un efect…terapeutic. Că, nu degeaba spun unii că scrisul are un astfel de efect;
•   mă disciplinează. pentru că gânduri care apar spontan, o dată puse pe hârtie, așa cum îmi vin în minte,  se cer ordonate, organizate în jurul unei idei, te determină să reflectezi și la forma în care redai ideea și o așterni pe hârtie.
•   îmi menține viu interesul lectură;
•   în cele din urmă, mă ajută să îmi îmbunătățesc capacitatea de comunicare; mă exprim pe mine, îi las pe ceilalți să îmi cunoască preocupările, interesele, ideile, opiniile despre un subiect, îi provoc, în felul ăsta, pe cei care se simt ”atinși” de subiectul meu , la auto-reflecție, dialog și împărtășire.
Când scriu, îmi las gândurile să curgă așa cum vin.  Dar, am grijă să recitesc, să reformulez, să reorganizez, să renunț la ce pare inutil, repetitiv sau care e din alt….film. 
Acum, îmi dau seama că un mare câștig personal este că am învățat că nu e nevoie să spun tot ce cred, simt, gândesc într-un singur conținut. Că, astfel, învăț să urmăresc o singură idee. Îmi dezvolt în acest fel capacitatea de concentrare și sinteză (dar, da, rămân conștientă că mai am de învățat)
Și orice câștig, odată dobândit, tinde să se generalizeze și în alte aspecte ale vieții tale. În comunicarea verbală, în atitudine, în modul de a privi și înțelege lucrurile.

Evident, dacă scrii și postezi în online, se poate întâmpla să fii și apreciat. Asta face bine la ego și te poate motiva să continui. La fel de bine poți fi și ignorat sau găsit banal, neinteresant. Iar asta nu mă descurajează. Pentru că reacțiile pot fi diferite, de la persoană la persoană.
Pentru că, atunci când scriu, în primul rând pentru mine.  Și pot să păstrez cele scrise doar pentru mine. Pentru că atunci când scriu nu mă gândesc să impresionez, ce furori aș face eu ori ce descoperiri epocale aduc la cunoștință. Nu am nici o fantezie precum că aș fi ori aș putea deveni vreun scriitor sau vreun autor de teorii, filosofii, concepții despre viață.
Doar un om care simte, trăiește, are preocupări și opinii și este dispus să le împărtășească cu alții.

Cred că fiecare dintre noi, oricine ar fi, are ceva de spus, de împărtășit, de transmis din cunoștințele și experiența proprie.
Când scrii despre ceva în care crezi, îți place, ai trăit, cunoști - e mai simplu decât îți imaginezi.
De exemplu – să scrii despre un hobby:
Cum m-am apucat de acest hobby? Ce înseamnă pentru mine? Cum mă ajută? Ce întâmplare, situație haioasă îmi vine în minte și doresc să o fac cunoscută? Ce informații ”tehnice”, ”practice” legate de practicarea acestui hobby  mi-aș dori să împărtășesc ori să aflu de la ceilalți?
Ihmm- cred că fiecare întrebare generează un ”articol”, într-un înțeles să spunem ne-academic.

Dar, despre orice aș scrie, am în minte și întrebările:
Ce vreau să spun? Ce mesaj doresc să transmit (mie și eventualilor cititori)? Ceea ce am scris, felul în care am scris redă, face ușor urmărit, de înțeles ceea ce am vrut să transmit?

Și da, încep să cred din ce în ce mai mult, că scrisul poate fi un hobby. La fel de bun ca oricare altul.

De ce să o fac? Ar putea să replice unii dintre voi…
De ce, nu? – aș răspunde eu, a provocare la dialog  :)

http://scriebine.com/si-tu-esti-creativ-dar-inca-nu-stii/
http://www.nlpmania.ro/cele-mai-simple-10-metode-pentru-amplificarea-creativitatii-tale/#.USrvCKKePto

almi_gabi:

--- Citat din: admin din Luni, 25 Februarie 2013, 10:30 ---Scrisul poate fi un hobby?                            articol scris de wonderland


--- Terminare citat ---

Binenteles ca poate fi si o profesie dar poate fi si un hobby, wonderland. Vad ca scrii mult si iti place.  :) De fapt asta este si rolul unui hobby - sa placa, sa aduca bucurie.
Citeam mai acum ceva timp ca in America exista o propunere ca scrisul de mana sa nu mai fie obliatoriu in scoala. Ei au deja un sistem in care totul se face on line de la declaratii, cereri, aplicatii etc- deci tastatura este de baza. Si ma gandeam - e normal - societatea evolueaza - dar oare unde mai este bucuria de a asterne cateva randuri pe hartie?

rocky:
americanii sint bolovani ca de-obicei .... daca se renunta la scrisul de mina e grava treaba ... si din proprie experienta spun asta; de ani buni nu mai scriu de mina decit citeva cuvinte, ca mai e nevoie sa completez niste fise pt servici si astea de cele mai multe ori sint scrise pe genuchi la volan - in 90% din cazuri trebuie sa le traduc fetelor ce-am completat acolo!

nici in scoala nu scriam frumos, dar de cind nu mai sint obligat sa scriu de mina, am cam transformat limba romana in chineza pt cei care nu sint obisnuiti cu scris de "doctor"

wonderland:
nu e doar bucuria de a așterne rânduri pe hârtie. Scrisul de mână e o...gimnastică pentru creier, il mentine activ, tânăr, si stimulează o zonă care acționează ca un filtru pentru selectia informatiilor.
Scriu prea putin de mana in ultima vreme, si eu...

In rest almi_gabi nu scriu chiar așa mult.  ;)

almi_gabi:

--- Citat din: rocky din Vineri, 01 Martie 2013, 20:36 ---americanii sint bolovani ca de-obicei .... daca se renunta la scrisul de mina e grava treaba ... si din proprie experienta spun asta; de ani buni nu mai scriu de mina decit citeva cuvinte, ca mai e nevoie sa completez niste fise pt servici si astea de cele mai multe ori sint scrise pe genuchi la volan - in 90% din cazuri trebuie sa le traduc fetelor ce-am completat acolo!

nici in scoala nu scriam frumos, dar de cind nu mai sint obligat sa scriu de mina, am cam transformat limba romana in chineza pt cei care nu sint obisnuiti cu scris de "doctor"

--- Terminare citat ---

nu cred ca e o optiune - pana la urma societatea evolueaza - cum ar fi sa mai scriem si acum pe peretii pesterilor - cum faceau stramosii nostri ;
eu am apucat mai multe epoci - de la scrisul de mana si la scrisul pe tabla( culmea - existau ore de caligrafie !!  :slap:), la scrisul la masina de scris (intai mecanica, apoi electronica), apoi la scrisul la PC, apoi la laptop - nu le-am inventat eu - le-am preluat - m-am adpatat la ce era nou. 


--- Citat din: wonderland din Vineri, 01 Martie 2013, 21:29 ---nu e doar bucuria de a așterne rânduri pe hârtie. Scrisul de mână e o...gimnastică pentru creier, il mentine activ, tânăr, si stimulează o zonă care acționează ca un filtru pentru selectia informatiilor.
Scriu prea putin de mana in ultima vreme, si eu...

In rest almi_gabi nu scriu chiar așa mult.  ;)


--- Terminare citat ---

apropo de scris ca filtru al informatiilor - il foloseam in facultate - la invatat - asa selectam informatia
povestind despre lucru asta cu o colega de servici care si ea imi spunea ca incearca sa-si convinga fiica sa scrie si de mana , sa nu foloseasca doar tastele de la laptop si cele ale telefonului pentru SMS-uri - am ajuns la concluzia ca spre deosebire de generatia noua noi aveam  memorie vizuala - ei au deja memorie cinetica

PS: eu sper sa scrii mai mult !  O0

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina următoare

Du-te la versiunea completă