Scrise de noi > Articolele noastre
Mana care invata!
wonderland:
s-ar putea spune si ca femeia devine mai disperata si barbatul mai blazat.
Sau, si ambii mai tematori, mai critici, ori mai pretentiosi. E greu de generalizat. Cred ca obstacolul adevarat este minimalizarea sanselor de a se gasi, pentru ca fiecare traieste intr-un cerc social limitat.
Ori ca frica de singuratate, ca si frica de un esec presupus ca fiind inevitabil afecteaza disponibilitatea interioara de a intra intr-o relatie.
Dar, mi-ar place sa cred ca, dupa 40-45 ani, macar la atata intelepciune a ajuns fiecare incat sa fie constient de faptul ca nimeni nu se schimba dupa vrerea sau cerinta noastra... :)
lucian:
Ca tot era vorba de Fat Frumos :
Fat Frumos îi zice calului:
-Ba, calule, stai aici pe loc, eu urc în turn la Ileana Cosânzeana, da' daca vine zmeul,
sa sar drept pe tine si sa fugim.
Calul, ce sa zica, asta-i misia lui ingrata..
Fat Frumos urca, dupa un timp aud ciocanituri la usa. Fat Frumos se azvârle pe fereastra,
Ileana se aranjeaza, deschide, când colo, la usa, calul.
-Bai, spune-i lu' Fat Frumos c-afara ploua, asa ca-l astept aici.
Cica Fat-Frumos se duce si el la o mica gargara pe la Ileana Cosânzeana, care devenise nevasta
zmeului...
Calul îl întreaba ce o sa faca daca apare zmeu'
Fat-Frumos îi raspunde ca imediat ce aude batai în usa, o sa sara cu parasuta pe geam...
Zis si facut...Se duce Fat-Frumos la Ileana Cosânzeana, încep ei treaba... iar la un moment dat
se aud batai în usa...
Fat-Frumos sare pe geam iar Ileana Cosânzeana deschide usa... Era calul lui Fat-Frumos:
-Spune-i prostului aluia ca a încurcat parasuta lui cu sacu' meu de ovaz!...
lucian:
Revenind la lucruri mai interesante,doar ce am gasit un articol foarte interesant.
Nu cred în Feţi-Frumoşi, dar cred în femeia care poate inspira eleganţa într-un bărbat!
Am auzit adesea că sunt perimate poveştile în care bărbaţii sunt eleganţi şi manieraţi, aruncând bunele maniere în imaginea şifonată a unui Făt-Frumos leşinat. Este adevărat că am auzit-o mai mult din gura bărbaţilor şi deşi sunt şi femei care susţin asta, eu cred că ele s-au dat după ei, doar de dragul de a fi moderne, independente şi emancipate. Nu cred că există vreo femeie pe lumea asta, care, în adâncul sufletului ei măcar, dacă nu şi pe din afara lui, să nu-şi dorească alături un bărbat atent, prezent şi mai puţin egocentrat pe propria stare de bine.
Eu nu cred că eleganţa îşi pierde farmecul şi nici că mitocănia atitudinală, limbajul condimentat cu înjurături şi bădărănia gesturilor simple fac femeile să jubileze! N-am înţeles niciodată de ce trebuie să scot pe gură o înjurătură atunci când povestesc ceva banal sau de ce trebuie să gesticulez bezmetic atunci când explic ceva sau de ce nu pot avea un dialog elegant şi cu vecina de bloc sau colega de birou, nu doar cu cineva pe care vreau să-l impresionez. N-am înţeles de ce nu putem fi tandri şi cu un cerşetor pe stradă, de ce nu putem mângâia sau ţine în braţe un bătrân străin, de ce nu putem face gesturi simple şi frumoase, fără vreun interes sau fără vreo aşteptare! De ce trebuie să alegem varianta cea mai rapidă, cea mai banală sau cea mai vulgară pentru a ne exprima?
Aşa că eu am decis să aleg altceva! Am hotărât să mă bucur că pot iradia frumuseţe în jurul meu, să-mi port gesturile în ritm de vals, să-mi aşez privirea secunde în şir în zonele umbră ale celuilalt, să transmit emoţie, nu doar cuvânt, să-mi arăt sensibilitatea nu ca vulnerabilitate, ci ca şi curaj de a vibra, să mângâi nu doar cu mâinile, ci şi cu ceea ce sunt! Am făcut şi fac asta în bucuria fiinţei mele
şi nu doar cu bărbaţii!
Prietenele mele m-au încurajat spunându-mi că sunt nebună, că bărbaţii generaţiei noastre nu mai au nicio şansă, că este prea târziu pentru ei şi că dacă eu o să aştept ca un bărbat pe lumea asta să-mi tragă mie scaunul la restaurant, este foarte posibil să rămân în picioare!
Dar dacă totuşi eu sunt cea care încurajează asta, prin ceea ce eu sunt, nu prin ceea ce el oferă? Şi da, sunt dispusă să rămân în picioare până el o să se prindă! Iar dacă n-o să se prindă, am să-i spun uşor şi fără reproş, că mi-ar fi mai uşor dacă m-ar ajuta cu scaunul! Sunt dispusă să aştept până când se va naşte frumosul şi în celălalt! Ştiu că există, altfel nu m-aş putea uita în ochii celor care mă înconjoară! Şi-l găsesc acolo de fiecare dată
uneori uitat, chinuit, zdrobit
dar încă viu!
Aşa mi-am dat seama cât de grăbită eram! Mi-am dat seama că nu ofeream suficient timp bărbaţilor, sărind adesea înaintea lor să deschid uşa! Că mă năpusteam să răspund, înainte ca ei să termine, că ştiam eu soluţia, chiar dacă nu mi-o cereau! Aşa am înţeles că refuzam multe gesturi simpatice din teama de a nu fi interpretate greşit, că nu ştiam să primesc şi că-mi înfundam zâmbetul de teamă să nu creadă că flirtez! Aşa am realizat că nu complimentam, ci doar aşteptam complimente din partea lor, că nu eram tandră, dar aşteptam tandreţe, că ofeream cu măsură şi aşteptam necondiţionat!
Şi iată că redescopăr relaţionarea cu bărbaţii! Da, mi se face curte şi o primesc, mă amuz, mă răsfăţ, mă înconjor de ea
în plinătatea feminităţii mele! Şi da, mi se face o curte elegantă, atentă şi rafinată, în ciuda tuturor premiselor negative! Bărbaţii n-au uitat să fie eleganţi, atunci când femeile trezesc asta în ei
Nu cred în Feţi-Frumoşi, dar cred în femeia care poate inspira eleganţa într-un bărbat!
http://danieladumitrescu.blogspot.se/2013/07/si-daca-fat-frumos-exista.html
mihaela1961:
De la wonder citire: '...s-ar putea spune si ca femeia devine mai disperata si barbatul mai blazat'
Se poate intampla(ce-i drept, ceva mai rar) si femeia sa devina mai blazata, 'carand in spate' o multime de tabieturi care ii dau acea senzatie de libertate si la care cedeaza tare greu.
Hotarat lucru, cu trecerea anilor, cred ca atat femeile, cat si barbatii devenim din ce in ce mai carcotasi, inecati in propria suficienta... din pacate :(
'Cred ca obstacolul adevarat este minimalizarea sanselor de a se gasi, pentru ca fiecare traieste intr-un cerc social limitat'
Bine punctat;doar ca asta e valabil indiferent de varsta.
Totul este sa cauti...asta daca vrei..iar pentru asta trebuie sa fii 'deschis'.
'Ori ca frica de singuratate, ca si frica de un esec presupus ca fiind inevitabil afecteaza disponibilitatea interioara de a intra intr-o relatie'
Cred ca obsesia singuratatii de face sa actionezi uneori imprudent; femeile in general din acesta teama ajung un soi de 'iedera', iar barbatii fug de chestia asta ca necuratul de tamaie :)
CristianT:
--- Citat din: wonderland din Vineri, 24 Ianuarie 2014, 06:53 ---s-ar putea spune si ca femeia devine mai disperata si barbatul mai blazat.
Sau, si ambii mai tematori, mai critici, ori mai pretentiosi. E greu de generalizat. Cred ca obstacolul adevarat este minimalizarea sanselor de a se gasi, pentru ca fiecare traieste intr-un cerc social limitat.
Ori ca frica de singuratate, ca si frica de un esec presupus ca fiind inevitabil afecteaza disponibilitatea interioara de a intra intr-o relatie.
Dar, mi-ar place sa cred ca, dupa 40-45 ani, macar la atata intelepciune a ajuns fiecare incat sa fie constient de faptul ca nimeni nu se schimba dupa vrerea sau cerinta noastra... :)
--- Terminare citat ---
Perfect de acord! Exista numai cazuri particulare.
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă