Scrise de noi > Articolele noastre
Singuratatea "alergatorului de cursa lunga"
mihaela1961:
Cred ca nu supar pe nimeni, daca mai jos redau un articol interesant-pentru mine gasit pe un site profilat pe psihologie, site foarte dag mie!
Autoarea articolului face un top al motivelor gresite pentru care oamenii se casatoresc.
1. sa scapam de familia de origine
2. pentru a-l schimba pe Celalalt
3. pentru a "legitima" sexul
4. pentru a evita singuratatea
Mie toate motivele de mai sus mi se par strigator la Cer de gresite. De familie nu scapi decat atunci cand inveti sa trasezi limite. Celalalt nu se schimba decat daca isi doreste el/ea foarte tare acest lucru.
Sexul nu poate fi legitimat de un vanghelie alb/negru/maro care poarta pe burta un tricolor transpirat.
In ceea ce priveste singuratatea nu-mi place sa ma dau exemplu personal dar putinele momente din viata mea in care m-am simtit cu adevarat singur au fost atunci cand eram casatorit. N-am mai trait vreodata o singuratate mai apasatoare, mai coplesitoare...
mihaela1961:
'Internauta convinsa' fiind de felul meu, am gasit un link catre un articol care mie mi-a placut tare mult. Pt. ca nu-mi apartine si pentru ca nu am gasit locul unde sa-l postez, il voi pune aici, in speranta ca va va placea!
http://www.coffeechat.ro/2013/03/sunt-o-baba-nu-sunt-o-baba-2/
p.S. nu am copii(ca doamna care scrie a scris articolul, dar pentru ca-mi insusesc cu brio ceea ce spune..m-am gandit sa-l pun aici...in fond tot un 'alergator de cursa lunga' e si aceasta doamna! :)
mihaela1961:
mihaela1961:
'Rasfoind blogurile de pe internet, am dat peste un articol apartinand Marilenei Guduleasa, care articol mi-a mers la inima!
Poate acum veti intelege conceptia 'alergatorului de cursa lunga', poate si 'singuratatea' lui: :-\ ::)
"Vorbeam odată cu cineva, femeie ca și mine, trecută prin viață, o viață însăilată din iubiri imposibile, din relații abandonate imediat ce-au trecut fiorii, din fragmente de povești disparate. E doar o iluzie că din câteva citate, oricât de bine alese, poți recompune un roman întreg, fără să-l parcurgi pagină cu pagină până la sfârșit, sărind peste pasajele plicticoase, descriptive. Într-o construcție fiecare părticica are rolul ei, fie că e vorba despre o casă, o carte sau o viață de om. Nu merge așa, să tot strici și să aduni în poală rămășițele, să te amăgești că, dacă le ai pe toate, n-ai pierdut nimic pe drum, cândva o să le poți monta într-o ramă, că vei ține minte înșiruirea logică și că tabloul final te va reprezenta și altfel decât ar fi făcut-o Picasso, la vremea lui. Femeia asta chestiune de perspectivă zice ea că se consideră norocoasă, fiindca ea a iubit mult (mulți) și a fost iubită, chiar dacă e tot singură și chiar dacă singură va rămâne. Pariul ei cu bărbații care au legănat-o pe brațe a fost că se va putea desprinde în clipa în care nu va mai simți că toate gândurile lor și toată atenția le sunt concentrate asupra ei, asupra dorinței și nevoii ei de a fi iubită, nu cu jumătăți, ci cu asupra de măsură. Și de fiecare dată a câștigat pariul, s-a desprins. Acum știe, nu mai așteaptă, trăiește calm din amintirile ei. Și prezentul îl trăiește tot ca pe o amintire, fiindcă oricine i-ar sta azi alături dacă nu mâine, poimâine știe că va fi dus.
Ea este și va continua să fie fericită, în felul ei, pe care-l consideră unicul posibil. Slavă Cerului, decepțiile sentimentale nu fibrozează mușchiul inimii, ea continuă să tresară spasmodic, necontrolat, indiferent de vârstă. Când zici că-i gata, învie în tine. Dacă ai iubit o dată, ai să mai poți iubi, iar dacă ți s-a întâmplat de mai multe ori, e ca un carusel care se învârte și se va învârti, perpetuum mobile, cât îți va fi dat să trăiești pe lumea asta, liber, dezlegat de orice convenție, conveniență, cum vrei să-i spui
"
mihaela1961:
Fetele
tacerii
In viata sunterm incorsetati de cutume sociale.Facem ceva pentru ca asa fac ceilalti. In viata citim mesaje si articole motivationale, gen cum sa fim fericiti, drept pentru care zambim sa transmitem energie pozitiva! E suspect sa ai ridurile de expresie din jurul gurii adancite, sapate de multa tristete!
Suntem judecati in mod subiectiv pentru ca avem ce nu au altii(de exemplu un oarecare confort material), ca si cum asta ne aduce instant zambteul si bucuria in ochi.
Uneori ne autoizolam pentru ca nu gasim usi deschise, pentru ca nu vrem sa inoportunam, pentru ca suntem fragili. Inconjurati de suspiciuni, priviri aruncate pe furis, ne construim un univers, purtam armura-cochilie groasa intr-un soi de instinct de conservare, autoaparare. Am mai vorbit despre 'singuratatea' asta tot aici, drept pentru care postez gandurile mele ca si o continuare fireasca a topicului.
De cele mai multe ori, starea nostra de singuratate si tristete deriva din incapacitatea de a transmite celor din jur ceea ce suntem de fapt, simtindu-ne neintelesi!
Te indepartezi de oameni, dar te apropii de tine insuti in primul rand, invatandu-te sa te accepti asa cum est.Devii mult mai atent la ce e in jurul tau, nu la cei(vezi oamenii) care sunt in jurul tau.Stiu, imi veti spune ca omul este o fiinta care socializeaza.Perfect de acord, dar ma intreb de ce in numele socializarii devenim atat de putin selectivi(ma refer la noi, cei single), incat sa acceptam pe oricine, oricand.De ce multi dintre noi avem tendinta sa ne inconjuram si de persoane cu care simtim ca nu avem prea mari afinitati, numai asa..ca sa ne umplem timpul, Ajungi la concluzia ca nu te potrivesti deloc in peisaj, ca nu e locul tau acolo, ca esti parca din alt film, facut din alt aluat.
Singuratatea asta te forteaza sa gasesti resurse in TINE! Doar tu cu tine.Punct! Ajungi sa depinzi din ce in ce mai putin de oameni, sa-i ocolesti chiar in mod premeditat
sa fugi ranit din dragoste de viata.Asta pentru ca firescul tau este nefiresc pentru majoritate.Incepi sa cauti, sa te agati de altceva decat de oameni. Asa ajungi sa te apropii de carti, de flori, de muzica.Asa ajungi sa te simti foarte bine inconjurat
de tine.
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă