Scrise de noi > Articolele noastre
Factura la lumină de tine depinde!
admin:
Factura la lumină de tine depinde! articol scris de wonderland
Ce este dragostea?
Lumina vieții.
Ce este căsătoria?
Factura la lumină.
Reusită, în construcție, gluma asta
Mi-am imaginat cum ar fi să găsim, în fiecare lună un astfel de anunț destinat încasării facturii la lumina vieții:
Dar, după ce m-am amuzat, fără să vreau, mă întreb, cum ajungem să gândim așa?
Unde e speranța că poveștile de iubire pot fi trăite până la adânci bătrânețe?
Cred că s-a pierdut în dezamăgirile trăite de-a lungul vieții. În povestea personală sau a celor din jurul nostru.
Acceptăm tot mai ușor că iubirea ține o clipă, o lună sau maxim 3 ani. Perioadă de îndrăgostire și atracție autosusținută, atestată științific, dar preluată empiric și inexact ca fiind durata de existență a iubirii.
Adunăm răni, frustrări, dorințe de răzbunare, cinism, misoginism sau doar tristețe, neîncredere, frică și renunțare.
Intrăm în relație cu ceilalți cu armele pregătite de atac. Sau, la fel de nepotrivit, cu dalta în mină, pregătiți să-l cioplim pe celălalt după chipul și asemănarea idealului din mintea noastră.
Alegem să vedem doar situații care să ne confirme ideile preconcepute. Intrăm în relații care, dacă suntem atenți, spun ceva despre ceea ce încă nu știm, nu suntem pregătiți să înțelegem, să fim.
Ce apărăm? Poate doar singurătatea, acreala și cinismul.
De ce ne e frică? De sfârșitul a ceva ce nici nu putem lăsa să intre în viața noastră?
Eu mă încăpățânez să caut cuplurile fericite. Nu mă refer la o viață în roz, plină de inimioare și fluturasi, la acele cupluri care tin cu tot dinandinsul să arate, doar în ochii lumii, că viața lor e o fericire continuă.
Mă refer la acele cupluri care reușesc să nu transforme căsnicia, sau conviețuirea, într-o arenă de lupă fără reguli, în care te simți liber să îl faci pe celălalt să sufere, îl condiționezi, să îi anihilezi demnitatea umană.
Sunt realistă văd, observ, îmi dau seama cât de puțini au parte de așa ceva - o relație pe care să o construiești pas cu pas, în fiecare zi.
Dar nu mai cred că e vorba doar de noroc, destin sau rară întâlnire între suflete pereche. Chiar știu că nu e așa.
Cred că e multă, plăcută, lipsită de efort, ferită de riscul de oboseală, epuizare, suprasolicitare, muncă de creștere împreună, pornind de la scânteia care i-a adus împreună pe cei doi. Dar, da, cred în scânteie, în atracție, în compatibilitate. Doar că asta e doar...începutul. Un început care nu garantează nimic.
Doar de ce faci tu cu toate acestea, depinde factura la lumină pe care o vei avea de plătit.
netgamero:
Si eu incerc sa vad care din cuplurile pe care le cunosc sunt fericite, si sunt tot mai putine. Cunoscutii din jurul meu divorteaza dupa cativa ani de casatorie, in proportie de 50%.
Cred ca factura la lumina era din ce in ce mai mare, si nu isi mai permiteau sa o plateasca.
Se pare ca increderea in partener scade pe masura ce il cunosti mai bine, dar cred ca ar trebuie sa fie invers.
Cred ca a inceput apocalipsa, dar oamenii nu isi dau seama. Ura, invidia, egoismul, lasitatea, violenta, nepasarea si indiferenta iau locul sentimentelor de incredere, altruism, curaj, bunavointa etc. Conflictele si razboaiele incep sa iasa la iveala, nu mai exista toleranta si intelegere intre oameni, ne gandim tot mai mult la interesele proprii si atat.
Toate aceste lucruri cresc foarte mult factura la lumina, si ajungem in situatia de a nu putea plati, desi tot noi suntem vinovati de acest lucru, si intram intr-un cerc vicios fara scapare.
wonderland:
Acum, nu cred că folosește la nimic să căutăm vinovați.
Factura la lumină tot trebuie achitata. Tariful nu depinde intotdeauna de noi, dar modul în care gestionăm...resursele și consumul, DA.
Incredere în partener scade pe măsură ce îl cunoști mai bine spui tu... Dar, cred că de fapt aici e cheia - să te strădui să-l cunoști suficient de bine. Pentru că vedem, simțim, dar ignorăm sau, mai rău, ne imaginăm că se va schimba, că îl vom schimba....
Caroline:
Eu propun sa mai sarbatorim din cand in cand Ziua Pamantului (chiar daca nu e 22 aprilie), sa stingem toate luminile si sa optam pentru o cina la lumina lumanarilor... indiferent ca este vorba de o companie romantica sau nu sau... chiar si fara companie. ;)
wonderland:
De acord!
Ziua de dragobete ti se pare o zi bună?
De fapt, ce să mai așteptăm ocazii speciale? Oricând, în orice azi, e cel mai potrivit moment:)l
Dacă e să respectăm munca albinelor, putem renunța și la lumânări. Nu, nu, ca să cinăm la lumina frigiderului.
La a stelelor, mă gândeam io. Sau a soarelui. Sau a norilor de ploaie. Sau a ochilor, pur si simplu. Da, cină la lumina ochilor....
:applause:
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă