Si aici, ma simt datoare sa fac o precizare, chit ca ma voi repeta nitelus!Nu fac o pledoarie pro domo SINUGURATE! Doar ca indiferent de statutul nostru, important e sa vedem jumatatea plina a paharului!Mie una, asta mi se pare esenta!Nu trebuie sa plangi daca esti singur atat timp cat esti in deplina armonie cu tine insati sau insuti!Daca suferi, in opinia psihologilor(si a mea) ai o problema cu tine, nu te accepti, apar frustrarile gen "ce-mi lipseste, cu ce am gresit, etc), basca soborul de rubedenii care exercita reale presiuni si care, involuntar sau indirect, te fac sa te simti mai vinovat!Sa nu uitam societatea..cunosc suficiente cazuri in care ea s-a maritat fara prea mare tragere de inima pentru a avea un statut civil si pt. ca asa i-au spus parintii, matusile, prietenele casatorite, etc!Dar exista si casnicii super OK si sunt multe exemple(nu fac obiectul discutiilor de aici)!Dar mi se pare ca-ti faci rau de unul singur daca intri in panica pt. ca trece vremea si tot singur esti, intri intr-un cerc vicios, nu mai ai incredere in tine(de ce nu ma vrea nici un barbat sau de ce ma parasesc barbatii?), apar sentimente de culpabilizare inutile, panica, teama de a nu ramane singur!Uitand de lucururi de n ori mai grave pe lumea asta!Si mai cred ceva! Cei care se plang prea mult de singuratate au 'o problema cu timpul liber'.Nu stiu sa si-l foloseasca!Cat esti singur, FOLOSESTE TIMPUL IN FAVOAREA TA!Nu sunt o elitista ca sa consider ca timp lber=acumulari spiritiuale.Iti place sa te ocupi de un animalut de casa?Fa-o!Sa cultivi flori, sa faci martisoare, etc!DAR FOLOSESTE TIMPUL LIBER FACAND CEVA CE-TI PLACE, CE TE ATRAGE!Bietul tata(Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!)spunea'O carte nu te va insela niciodata, un sot e posibil s-o faca!')