Eu una scriu cand simt, cand pot, cand am ceva de impartasit. Piata Obor. Aglomeratie, precupeti si precupete, zgomot, figuri simpatice, mai mult sau mai putin politicoase, oameni incruntati, obositi, pensionari dezamagiti, cu ochii plansi. Cumparaturile au constat in cateva legaturi de patrunjel, cateva de marar, cateva de leustean, 1 kg de rosii, cativa castraveti, 1 kg de mere, 1 kg de nuci, ceapa, usturoi verde. Eram in fata unei tarabe cu rosii si chiar langa mine o batrana imbracata modest alegea un mic manunchi de rosii (erau cherry). Cand a aflat ca pretul manunchiului este 2,5 lei a spus ca renunta sa-l mai cumpere. Era prea scump. Am rugat-o sa accepte sa-i platesc eu rosiile si a acceptat, destul de greu. Stateam si ma gandeam ca nu este drept. In timp ce unora li se bulbuca ochii de grasime si sunt intoxicati de mancaruri scumpe, altii tanjesc dupa o rosioara. Ce pacat!
La un moment dat m-am aflat fata in fata cu o fosta colega de facultate (o intalnesc a doua oara in decurs de doua saptamani, exact in acelasi loc, in piata). Nici ea nu s-a recasatorit. Ii este mai bine singura.
Ma indrept apoi spre farmacie unde era puhoi de lume. Oare de ce? Imi vine randul, platesc si iau medicamentele pentru mine si pentru parintii mei. Dupa cateva ore, suna telefonul. Stupoare: ma suna farmacista sa revin in farmacie pentru a imi recalcula reteta, deoarece a gresit calculele. O intreb cum s-au gresit calculele, in plus ori in minus? Imi spune ca si in minus si in plus. Ajung la farmacie si ma lamuresc. Aflu ca am achitat 60 de tablete de Tertensif in loc sa achit 30, iar medicamentul Noliprel nu l-am achitat, desi mi-a fost eliberat. Asa ca s-au refacut calculele si am primit o diferenta de 15 lei.
Asa a decurs o parte din programul zilei, insa nu se stie ce va mai fi pana la miezul noptii.