eu incep sa ma obisnuiesc cu singuratatea... doare al dracului , dar cu voi uit cat de cat si va multumesc pentru ca acceptati si ciudati ca mine intre voi ..
Pe mine ma doare doar uneori singuratatea, o duc bine pe picioare dar nu vreau sa ma obisnuiesc cu ea. Ca sa parafrazez prin reinterpretare cuvintele cuiva de pe-aici, decat o nesinguratate nociva, mai bine o singuratate maladiva
Si nu-mi spuneti ca sunt pesimist. Sunt doar un Bacovia al psihologiei
@opti, fiecare dintre noi este ciudat in felul sau. Si asta e frumusetea diversitatii. Doar ca unii nu accepta deschis si incearca sa ascunda asta, ca si cum ar fi un stigmat. Culmea e ca, in stradania lor de a parea cat mai normali, abia atunci par mai ciudati. De ce oare, de ce oare?
