Am uneori senzatia clara ca sunt din aceasta lume, dar si certitudinea ca nu-i apartin. Si vreau sa inteleg ce mi se intampla si caut un inteles, dar simt ca ma pierd prin gandurile din creierul meu. Credeti-ma imi este dor, foarte dor de frumos si de bun. Ma doare dorul acsta pana la lacrimi. Stiti, cand zbor cu avionul, vad tara asta mai frumoasa si mai curata. Imi e dor de foarte multe lucruri pe care nu le gasesc in jurul meu. Imi e dor de oameni delicati si buni. De oameni sinceri si generosi. De educatie si de traditie. Imi e dor de buna-cuviinta, de curaj si devotament. Imi e dor sa admir pe cineva. Cred ca ce scriu eu aici suna ca o aberatie in lumea in care traim. De aceea am sa pun punct aici.
