OPTIMISTA, APAI CUM ALTFEL ?
blocata in traficul bucurestean matinal meditam cu muult optimism la noua zi care incepuse o data cu primele zgarieturi ale catelului la usa camerei (ca de cand s-a schimbat ora nu mai asteapta sa auda desteptatorul electronic digital modern si pe care poti sa il amani din 10 in 10 minute
)
pai zic: zi mohorata de toamna, cer plumburiu, apasator, deprimant si off, toate zilele sunt la fel, nimic nu se schimba, nimic deosebit nu se intampla
nu mai gandesc si ca nimeni nu ma iubeste pentru ca ajung totusi la intreprindere si opresc masina aproape, aproape in poarta pentru a-mi lua un strudel de post de la chiosc
sting luminile, opresc motorul, trag si frana de mana ca na, drumul e in panta, ma dau jos din masina, inchid portiera, o blochez si
aaa, da cheia unde e? pai
unde am lasat-o, adica in contact
sa rad sau sa plang ? sa ma panichez sau sa-mi pastrez calmul ? sa o las acolo sau sa stau langa ea ? dau telefoane, nu raspunde nimeni
dar chiar nu se deschide? dar nu am uitat vreo usa deschisa?
si totusi
cat este de frumoasa o zi obisnuita, banala, linistita din viata fiecaruia dintre noi, chiar si asa mohorata de toamna tarzie
