Aici se discuta > Subiecte generale
Cum te simti acum?
NICOLAE:
,,,,e nevoie de un umar de barbat pe care sa va sprijiniti,asa cu spate lat sa fie,,,,:)
micaela:
--- Citat din: iana din Marți, 06 Noiembrie 2012, 01:09 ---O fi ceva in aer...moralul meu de mult nu a mai coborat la asa cote alarmante. Si asta dupa zile in care am colindat prin locuri frumoase, munti, defileuri, tarm de mare si in final am incheiat saptamana cu o piesa de teatru. Iar astazi la serviciu ma asteptau zeci de mail-uri pe care nu stiam in ce ordine sa le mai citesc, mama celei mai bune prietene a facut septicemie, fiica-mea se plange cat este de greu, becurile din spate ale masinii s-au ars, centrala imi da mesaj de eroare ...am simtit cum depresia imi face cu mana. Si am spus si eu "nu mai pot, ajuta-ma". Acum astep...desi mi-e teama ca pot primi si un alt raspuns, adica sa mi se arate ca pot duce si mai mult.
Oricum, am ajuns in faza in care nu mai conteaza...fie ce-o fi. Iar de la pragul la care am ajuns, nu poate exista decat directia in sus, doar pe aceasta o mai pot percepe, altfel sunt prea amortita. Si uite asa logica imi spune ca acum sunt intr-o stare de optimism, desi eu nu realizez inca :)
--- Terminare citat ---
iana, te inteleg perfect. :) Din pacate, intotdeauna se poate si mai rau, dar nu e cazul. Experimenteaza acest "fa Tu cum e mai bine, pentru toata lumea", da-i controlul si relaxeaza-te. Vei vedea cum incepe sa se lumineze situatia, incet, incet. :) pana la urma... centrala se repara. daca vrei iti dau eu numarul unui domn care asta face, in mod autorizat. face si reviziile necesare. de cate ori am avut o problema a venit imediat si a rezolvat. imi pare si ca e un personaj onest (mi-a spus, de exemplu, ca nu e absolut necesara o anumita operatiune de curatare; ca lui i-ar conveni sa-mi ia banii pentru asta, dar ca nu e cazul). Becurile de la masina...se rezolva si acelea; nu-i asa grav cum percepem noi situatia uneori...
fata ta e la inceput, acolo, deci este absolut firesc sa-i fie greu pana se adapteaza, pana intra pe un fagas asezat. Nu-i nimic grav. CAnd constientizezi ca greul de moment este unul NORMAL, ti-e mai usor sa astepti sa treaca. Explica-i asta. :)
Cu exceptia bolii mamei aceleia de care spui, restul sunt maruntisuri carora, din cauza oboselii si mai ales a fricii de a nu le putea rezolva, le dam prea mare importanta. De fapt, totul se poate rezolva, daca le luam mai usor, mai relaxat, fara a face din fiecare maruntis o chestiune de maxima importanta. Te invat pe tine, ca eu ma straduiesc sa internalizeaz asta si inca nu-mi iese cat ar trebui. ;D Cred ca teama e cea care hiperbolizeaza totul.
A! Eram si eu "au bord"-ul depresiei si trecand pe la farmacie, pentru mama, m-a abordat o farmacista simpatica si guraliva si, din vorba in vorba, mi-a spus ca pe ea a ajutat-o foarte mult complexul de Ca, Mg, Zn de la Wallmark. Mi-am spus sa-ncerc si eu, ca stiu ca uneori Mg nu-mi prisoseste si dupa cateva zile m-am simtit un om nou, muuult mai senin si echilibrat in ciuda puhoiului de probleme. Incearca. sigur nu dauneaza. :) Hai, moralul sus, ca noi balantele suntem destul de puternice. :kissing:
Matei:
--- Citat din: iana din Marți, 06 Noiembrie 2012, 01:09 ---O fi ceva in aer...moralul meu de mult nu a mai coborat la asa cote alarmante. Si asta dupa zile in care am colindat prin locuri frumoase, munti, defileuri, tarm de mare si in final am incheiat saptamana cu o piesa de teatru. Iar astazi la serviciu ma asteptau zeci de mail-uri pe care nu stiam in ce ordine sa le mai citesc, mama celei mai bune prietene a facut septicemie, fiica-mea se plange cat este de greu, becurile din spate ale masinii s-au ars, centrala imi da mesaj de eroare ...am simtit cum depresia imi face cu mana. Si am spus si eu "nu mai pot, ajuta-ma". Acum astep...desi mi-e teama ca pot primi si un alt raspuns, adica sa mi se arate ca pot duce si mai mult.
Oricum, am ajuns in faza in care nu mai conteaza...fie ce-o fi. Iar de la pragul la care am ajuns, nu poate exista decat directia in sus, doar pe aceasta o mai pot percepe, altfel sunt prea amortita. Si uite asa logica imi spune ca acum sunt intr-o stare de optimism, desi eu nu realizez inca :)
--- Terminare citat ---
that might be the spleen, darling! :)
am citit postarea ta de cateva ori si zau daca inteleg unde este baiul adevarat. ca exista, e sigur, altminteri nu ai fi vorbit despre tristete, melancolie, tu stii mai bine. eu vad doar partea plina a paharului tau:
1. ai colindat, etc. - asta inseamna ca ai avut mijloacele necesare si desigur si compania (fiicei tale, parca); ceea ce este mare lucru!
2. ma asteptau zeci de mailuri... asta inseamna ca ai un servici si nu unul oricare, ci unul unde ai acces la intranet si asta spune multe.
3. boala mamei prietenei tale: asta da, este un motiv de intristare.
4. fiica ta in anglia: in primul rand, inseamna ca ai o companie, un sens in viata, chiar daca fizic nu este langa tine; este tanara, trece printr-o experienta noua, se va adapta... oricum, ce farmec ar mai fi fost sa mearga in anglia si aia sa manance tot sarmale si ciorba de perisoare?! o experienta "brand new" de care ar trebui sa profite la maxim! si daca nu se adapteaza, lumea nu se termina acolo, are unde sa se intoarca.
5. becurile s-au ars: becurile pot fi schimbate! asta inseamna ca ai o masina!
6. centrala da eroare: centrala poate fi revizuita si reparata in caz de nevoie: inseamna ca ai o casa si ca ai avut mijloacele sa-ti instalezi centrala proprie.
eu vad aici numai motive de a fi multumita!
depresia iti face cu mana?! cred ca-ti face cu mana de necaz pentru ca nu se poate apropia de tine, nu are motive. trimite-o la plimbare si repede. in cazul tau nu este o situatie de "touch bottom"; o fi spleen, o fi tiroida sau momentul acela din viata unei femei in care anumiti hormoni nu mai sunt secretati in cantitatea optima. sa nu te superi pe mine daca vorbesc asa, mai direct, stiu ce inseamna si la urma urmei, suntem adulti. sa te fereasca Cel de Sus de o situatie de cumpana adevarata.
PS sfaturi nu dau pentru ca nu ma pricep la ele si ce se potriveste cuiva nu neaparat functioneaza si in cazul altcuiva.
micaela:
starile de depresie sau "au bord de" nu se pot intotdeauna inlatura prin simpla vointa sau schimbare a modului de a privi lucrurile. exista si cauze care tin de bio-dezechilibre, fie hormonale, fie chimice. Toamna si primavara se intampla adesea carente de vitamine si minerale. M-am incapatanat mult timp sa nu iau "absolut nimic", dar am constatat pe propria-mi piele ca un complex de vitamine si minerale luat atunci cand trebuie, in ajutorul organismului, te poate ridica de jos si fizic si psihic. Ce sa-i faci, suntem intr-un fel si sclavii trupului, un sistem biologic care mai trebuie reglat din cand in cand, ca orice masinarie, fie ea si vie. Nu dau sfaturi, Matei, dar spun. :P
iana:
Matei, Mica,
Multumesc pentru sfaturi. Astazi este "o alta zi" :). Stiu ca orice se poate repara, dar uneori ai simtamantul ca toata greutatea lumii apasa pe umerii tai si nu ai cu cine sa imparti acest sentiment.
Mi-am cumparat insa vitamine, am plecat mai devreme de la serviciu (ca aseara am plecat la ora 10) si ma pregatesc sa atac o alta carte a Laurei Esquivel ("La fel de iute ca dorinta")...un titlu frumos :)
Trebuie sa gandesc ca Sf. Augustin: "Invata sa-ti scrii durerile pe nisip si bucuriile pe stanca"
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă