Aici se discuta > Subiecte generale

Cum te simti acum?

<< < (1295/1680) > >>

micaela:
nu am ajuns la concluzia asta acum. intotdeauna fiintele dragi au fost prioritatea numarul 1. Nimic nu e mai important ca ei. Ce imi reprosez e ca nu le dedic destul timp...

Caroline:
Si uite-asa, vine iarna... Toti ne retragem - mai mult sau mai putin - in barlogurile proprii si personale, mai mult sau mai putin solitare. Cu catel, cu purcel...  :strambatura:

micaela:
la mine e cu catel, cu pisica... dupa ce ne-a adoptat pisica noastra cu forta (acum mi-e draga, recunosc), m-au mai fortat si copiii sa adoptam un catel. daca e sa hibernam, poate ne hotaram si la un urs.  ;D

NICOLAE:
Va urez sa treceti usor peste iarna :),,,intre timp eu o sa ma bucur de soare :),,,pa si ne vedem,,,,la primavara ,,,,ca nici la reveloion nu cred ca ajung :).

iana:

--- Citat din: micaela din Miercuri, 31 Octombrie 2012, 22:55 ---piece of cake. facem schimb.  ;D
pai da, de la altii vin problemele de se sparg in capetele noastre balaie, satene, brunete, dupa caz.  ;D
si uneori sunt atat de multe sau atat de nedeterministe incat fara un "ajutor" ( o persoana providentiala, o informatie utila, o oportunitate salvatoare) te zbati sa le controlezi, fara succes de moment. Si tocmai cand iti spui "that's it, e clar ca nu vad o cale, ajuta-ma Tu", deci cand lasi haturile incordarii, hopa si solutia bate la usa.  :) observasem chestia asta inainte de a o citi in cartile de neo-spiritualitate.  :)

--- Terminare citat ---
O fi ceva in aer...moralul meu de mult nu a mai coborat la asa cote alarmante. Si asta dupa zile in care am colindat prin  locuri frumoase, munti, defileuri, tarm de mare si in final am incheiat saptamana cu o piesa de teatru. Iar astazi la serviciu ma asteptau zeci de mail-uri pe care nu stiam in ce ordine sa le mai citesc, mama celei mai bune prietene a facut septicemie, fiica-mea se plange cat este de greu, becurile din spate ale masinii s-au ars, centrala imi da mesaj de eroare ...am simtit cum depresia imi face cu mana. Si am spus si eu "nu mai pot, ajuta-ma". Acum astep...desi mi-e teama ca pot primi si un alt raspuns, adica sa mi se arate ca pot duce si mai mult.
 Oricum, am ajuns in faza in care nu mai conteaza...fie ce-o fi. Iar de la pragul la care am ajuns, nu poate exista decat directia in sus, doar pe aceasta o mai pot percepe, altfel sunt prea amortita. Si uite asa logica imi spune ca acum sunt intr-o stare de optimism, desi eu nu realizez inca :) 

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina următoare

[*] Pagina precedentă