zici? uite, cel mai drag prof al meu, profu' de mate din liceu, mi-a ramas in cap si-n suflet, cu mare drag, fiindca desi avea, cred, vreo 20 de ani de practica, era foarte
viu si simpatic, pe langa faptul ca era un bun pedagog si am invatat o matematica de la el de-am luat 9,95 la intrarea la facultate (numa' la proba de mate). era o matahala de om, chel, si mie mi se parea teribil de simpatic. l-am citit usor, sub masca lui de director-sperietoare care tuna pe sali de le-ngheta sangele-n vine multora. facea pe durul, dar nu era decat un copil mare, dornic de joaca, sunt absolut convinsa de asta.
m-am prins de la inceput, si-i raspundeam cu tot soiul de glume traznite, spre stupefactia colegilor care in primul trimestru il credeau un rau. imi placea sa-l provoc caci radea de se zguduia clasa.
imi spunea "gura-mare", fiindca si eu radeam mereu. nu era ora de mate sa nu treaca pe langa banca mea si sa nu-mi dea o scatoalca, a simpatie.
i-am facut si o caricatura in ipostaza de elefantel balerin, pe care a prins-o prin clasa si a ras de s-a prapadit. tare mi-e drag sa mi-aduc aminte de el.
intr-o zi, dupa o boacana (nu-mi mai stiu exact ce facusem), mi-a spus sa vin cu mama la scoala. nu l-am luat in serios, ca-l stiam deja. a doua ora a tunat la mine ca sa vin cu mama, ce, n-am auzit?!! ok, mi-am spus, chiar e suparat. Cand a vazut-o pe mama, a zambit cu mutra lui de bebelus mare si i-a spus ca si-a dorit s-o cunoasca si sa-i spuna ca are copila pe care si-ar fi dorit-o el. cu alte cuvinte eram nebuna care era pe calapodul lui.
ca prof de mate era extrem de precis, clar, logic. o placere. bine, ca si mie imi placea materia...
eh, uite, caroline, cum m-ai facut sa-mi aduc aminte de profu' meu de mate din liceu, care a ramas o figura vie in ceea ce sunt acum.
