Aici se discuta > Subiecte generale

Cum te simti acum?

<< < (773/1680) > >>

Victorman:

--- Citat din: silviu din Miercuri, 07 Martie 2012, 11:05 ---neinspirat :( simt ca nu simt nimic.

--- Terminare citat ---
Cred ca am aceeasi stare. Care sa fie solutia sa iesim din starea asta ?  :tickedoff:

Caroline:
Lasati la o parte scepticismul, maturitatea si tot ce ne impiedica sa fim copii din nou. Lasati deschis!  ;)

Caroline:
Insomniaca... iar vine luna plina! Adorm numai cu adjuvante si atunci am cosmaruri semiconstiente. :help: S-a cam dus "baba cu colacii"... copii n-o sa fac (ca n-am cu cine), cariera am tot avut pana m-am facut eun insami "cariera de piatra" de m-am plictisit de mine, iar in alte directii... simt ca nu fac nimic. Si habar n-am de ce. O fi astenia de primavara sau astenia de primavara sau criza varstei mijlocii?!  :-[
Astept "inspiratia"... hai, inspiratie, salveaza-ma odata, m-am canonizat destul, nu ma mai incerca, nu cred ca sunt suficient de puternica sa fac asta pentru tot restul vietii.

pocama:
Lovita de astenie. :hammer:

micaela:

--- Citat din: Caroline din Miercuri, 07 Martie 2012, 14:36 ---Insomniaca... iar vine luna plina! Adorm numai cu adjuvante si atunci am cosmaruri semiconstiente. :help: S-a cam dus "baba cu colacii"... copii n-o sa fac (ca n-am cu cine), cariera am tot avut pana m-am facut eun insami "cariera de piatra" de m-am plictisit de mine, iar in alte directii... simt ca nu fac nimic. Si habar n-am de ce. O fi astenia de primavara sau astenia de primavara sau criza varstei mijlocii?!  :-[
Astept "inspiratia"... hai, inspiratie, salveaza-ma odata, m-am canonizat destul, nu ma mai incerca, nu cred ca sunt suficient de puternica sa fac asta pentru tot restul vietii.

--- Terminare citat ---

Caroline, daca e sa-mi dau cu parerea, cred ca da, e o criza mica a varstei mijlocii, potentata si de astenia de primavara. Iti spun din experienta proprie ca, in jurul varstei de 40, f. multe din cunostintele mele feminine au fost cuprinse de o stare asemanatoare, de nemultumire, de aparenta lipsa de sens, si asta in conditiile in care unele dintre ele nu aveau nici cel mai mic motiv real de nefericire, "bifand pozitiv" tot ceea ce indeobste se considera a implini pe cineva. Pur si simplu, majoritatea doamnelor intra intr-o etapa de interogatie asupra existentei lor si, indiferent de ceea ce au realizat sau nu, simt o imensa frustrare, o nevoie imperioasa de a schimba ceva (gasesti pe net radiografii profesioniste ale crizei de mijloc, daca te intereseaza). E o etapa psihologica si biologica destul de destabilizatoare dar care poate fi trecuta mai usor cand stii ca e normala, temporara (desi destul de lunga) si cand ii intelegi mecanismul.
Sunt foarte convinsa ca, in fapt, ai multe motive de a fi multumita de viata ta, care insa acum sunt puse intr-un con umbra. Am trecut prin asta si stiu ca se va stinge treptat... :)

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina următoare

[*] Pagina precedentă