Aici se discuta > Subiecte generale
Cum te simti acum?
micaela:
Azi ma simt….amara…satula de proasta crestere si neomenie…
Am fost, toata dimineata, cu o cunostiinta in varsta, la un spital din Bucuresti…Bagdasar….Si-a internat sotia, la fel de in varsta, de urgenta, pentru niste probleme de sanatate (evident).
Cei doi sunt persoane fine, cu educatie adevarata, cu bunul simt la locul sau si in cantitatea corecta. Au insa “vina” de a fi imbatranit, de a fi devenit neputinciosi si neavuti caci, profesori fiind pe vremuri, nu-si mai permit din pensie mare lucru in afara de medicamente. Asa ca sunt “siliti” sa-si rezolve problemele de sanatate prin asigurarile sociale, “la stat” si cu “atentii” pe masura saraciei lor….
Nu am sa insist aici asupra conditiilor fizice din spital (caci, sa zicem, exista argumentul resurselor financiare reduse). Insa nu pot sa-mi revin din revolta care m-a cuprins vazand in ce fel sunt tratati niste oameni batrani si bolnavi, de catre alti oameni, doar pentru ca nu-si pot permite sa cumpere bunavointa personalului sanitar, de la mic la mare; de la brancardierul care nu cunoaste cuvintele “domnule” si “doamna” ci numai “mamaie”, “bunico” si “cucoana”, la asistenta care devine irascibila numai daca o privesti, daramite daca indraznesti sa o intrebi ceva, cu mana goala, pana la…da, aici surpriza si revolta mea a crescut exponential…pana la medic care, pe langa instruire se presupune ca ar trebui sa aiba si buna crestere, ce sa mai vorbim de omenie….
Toti acestia I-au tratat pe cei pe care i-am insotit, intr-un mod greu de suportat…ei au “inghitit”, ca sunt obisnuiti cu umilinta, de multa vreme…dar eu fierbeam, fierbeam… caci stiu ce persoane educate, fine, deosebite sunt si mi se pare inadmisibil ca un personal sanitar needucat sa-si permita sa se poarte astfel cu ei, doar pentru ca exteriorul saracacios nu le reflecta bogatia interioara.
Maximumul situatiei a fost atunci cand doctorul, iesind de la o ivestigatie importanta, l-a vazut pe domnul in cauza in dreapta usii, pe hol, si in loc sa se opreasca doua secunde, sa-i spuna omului, tare speriat, ce se petrece cu sotia dansului de o viata, s-a intors fix catre directia cealalta si, la pas saltat, a balmajit ceva neinteligibil, caci era cu spatele (!!!). M-am enervat si m-am dus eu dupa el, sa-l rog sa repete, ca nu am inteles nimic, dar nici macar mie, ca eram totusi o femeie, ca sa nu zic o doamna, nu mi-a facut onoarea sa se opreasca putin, sa se intoarca cu fata si sa-mi spuna, oricat de sintetic, despre ce era vorba…la fel de grabit, astfel incat eu eram tot timpul cu un pas in spate, deci cu fata la minunatu-i spate, a repetat, destul de agasat, cateva cuvinte din care mare lucru nu puteai intelege. Probabil atentia primita cu o zi in urma i se stersese din memorie iar proasta dumisale dispozitie nu i-a fost strategic risipita cu bilete albastre sau priviri si vorbe incarcate de promisiuni pecuniare. Ah…ce i-ar mai fi recitat piticul meu negru…daca piticul meu alb nu l-ar fi tras de maneca sa-l calmeze, spunandu-i ca-i va face rau doamnei bolnave…
L-am dus acasa pe batranul domn, impovarat de ani, de tristete si neputinta si, cand l-am vazut cat de infrant a coborat din masina, n-am putut sa nu judec lipsa de omenie si de educatie a celor de la acel spital, de la cea sectie…nu vreau sa generalizez, caci exista si personal de calitate, desigur, ca peste tot…
Cred ca nu lipsurile materiale sunt adevarata noastra saracie ci lipsa de omenie si de bun simt…
Uite, de aceea ma simt amara…
luciamanta:
Micaela îţi dau dreptate să te simţi amară astăzi, dar te rog să îţi revii... Şi eu am trăit o experienţă asemănătoare, nu identică, ştiu pe pielea mea cum stau lucrurile din păcate. Eu, însă onorasem personalul medical cum se cuvine, crede-mă pe cuvânt.
luciamanta:
Micaela, să stii că am avut si eu un sentiment de ciudă şi nemulţumire de faptul că în spitalul în care am fost internată anul trecut, marii specialişti mi-au aplicat un tratament greşit...
micaela:
imi pare rau lucia...si doamna de care vorbesc a ajuns in situatia asta tot din cauza unui tratament gresit...adica din cauza unui tratament dat cu "ochelari de cal", nu intr-o abordare sistemica, de ansamblu. Tratamentul i-a rezolvat o problema si, din cauza unei afectiuni de care nu s-a tinut deloc seama, s-a trezit cu o problema si mai / mult mai grava....ei vezi, uite asta e o situatie in care nu reusesc sa-mi pastrez echilibrul "zen". neomenia si nesimtirea unora fata de alti semeni, mai ales atunci cand acestia sunt complet neputinciosi si neajutorati, lipsa de mila....ma revolta...incerc de o ora sa revin la o "gandire pozitiva" da' asa imi tropaie prin cap niscai pitici negri....
da, stiu, nici cu "atentii" substantiale nu mai ai siguranta ca cei care trebuie sa-ti ingrijeasca sanatatea o fac cum trebuie...mereu am spus ca eu as fixa nota minima de promovare "8", la medicina...ca aici este vorba de "material" uman, de viata...nu de textile, incaltari si mobilier.
ma duc sa ma calmez...adica sa ma asez cu picioarele goale pe iarba, cu ochii in cer....
ganduri bune.
janeta:
ba mie mi-ar place , mica draga , sa nu te calmezi deloc . ba mai mult , daca as fi in locul tau as face o circoteca cu aia de acolo de nu s-ar vedea . si crede-ma ca stiu ce spun .
am avut cu sotul meu experiente similare , desi vorba luciei , am uns la greu toate parghiile . se pare , insa , ca nimic nu este suficient . o data ce s-au vazut cu banii in buzunar isi vad mai departe de felul de a fi in care au incremenit si fac o pauza doar in urmatoarele 5 minute de dupa ce-au primit urmatoarea atentie .
cand am vazut ca o vaca de asistenta "scotocea" prin bratul sotului meu cautandu-i o vena si cand am vazut cum incepuse sa siroiasca sangele pe mana lui , i-am pus aleia mana in gat ( la propriu ) si i-am spus ca daca nu e in stare sa-si faca treaba cum se cuvine o sa am grija sa si-o faca pe lumea cealalta . aia s-a speriat, s-a ridicat repede si a fugit din salon , apoi a trimis alta asistenta sa-i ia sange lui florentin si care a avut grija sa nu-mi mai chinuie barbatul . de la povestea asta mi s-a dus vestea si au devenit foarte cooperante si grijulii fata de el , pentru ca stateam cu el acolo non-stop . alta data l-am chemat pe medicul de garda si l-am rugat sa foloseasca si el grupul sanitar , iar ala vazandu-ma in mana cu aparatul de fotografiat a trimis o armata de infirmiere sa faca curat .
aparatul asta de fotografiat , sau si mai bine o camera de filmat , fac minuni . si daca in loc de bun simt , iti pui poalele-n cap ( insa trebuie sa stii si asta cum sa o faci ) si-ti invoci drepturile , te asigur ca da roade ( desigur , nerenuntand nici la stimulentele de rigoare , fara de care chiar nu se poate ) .
personalul sanitar si medicii s-au obisnuit sa ne trateze dupa bunul lor plac pentru ca stiu cata nevoie avem de ei si ca suntem la mana lor . dar trebuie sa li se aminteasca si ca ei traiesc de pe urma noastra .
noroc ca am mai intalnit si medici , asistente si infirmiere de exceptie ( pentru ca , intro masura extrem de mica ) mai exista inca in unele spitale , pentru ca altfel cred ca se trezea in mine un mare instinct de piroman la adresa celor cu care am avut de luptat pentru ca sotul meu sa aiba parte de o ingrijire decenta ( si fii sigura ca am avut grija sa o aiba prin toate mijloacele mai mult sau mai putin ortodoxe ) .
nu , mica , nu te calma . infurie-te si actioneaza daca vrei sa ajuti bietii oameni sa scape de umilinta .
imi pare rau ca pana saptamana viitoare sunt total indisponibila ( nu pot vorbi , stii tu ) , dar daca e nevoie saptamana viitoare iti stau la dispozitie si te asigur ca metoda mea functioneaza .
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă