Narcisa peruviana sau Crinul paianjen
Denumire stiintifica: Hymenocallis
Denumirea provine din cuvintele grecesti hymene - membrana si kalos - frumos.
Familie: Amaryllidaceae
Origine: Africa, Peru si zonele tropicale ale Americii
Aspect si prezentare: Denumita si Narcisa peruviana sau Crinul paianjen, Hymenocallis ne incanta prin florile sale albe cu gat verzui, de o delicatete deosebita, avand o corola intre crin si narcisa, petale lungi, subtiri si usor intoarse catre exterior. Acestea apar in manunchi de 3-4 in varful unei tije viguroase ce se formeaza vara, in mijlocul rozetei de frunze lungi, de forma lanceolata, verzi si lucioase.
Conditiile de cultivare sunt cele specifice plantelor din familia Amaryllidaceae.
Creste si se dezvolta foarte bine in spatii cu lumina intensa, dar trebuie ferita de arsita puternica a verii. Lipsa luminii pe perioada de formare a frunzelor va atrage dupa sine si o inflorire redusa.
Temperatura propice de cultivare se gaseste intre 20 - 26 grade Celsius, suportand si usoare depasiri ale limitelor. Iarna bulbii trebuie tinuti in spatii uscate si racoroase pentru a fi capabili de inflorire in urmatorul sezon. Temperatura de repaus va fi mentinuta intre 8 si 14 grade Celsius. Scaderea cu mai mult de 2 grade sub limita minima precizata pericliteaza bulbii, acestia fiind sensibili la frig.
Hymenocallis necesita o atentie ridicata la udare, moderatia fiind factorul cheie in privinta acesteia. Pentru plantele cultivate in interior, acest lucru se realizeaza relativ usor prin supravegherea cantitatii de apa furnizate la intervale regulate de timp. Pentru bulbii plantati in gradina, ploile abundente pot face ravagii, fiind recomandata o minima protejare impotriva acestora.
Umiditatea atmosfericaridicata este un punct castigat in mentinerea aspectului sanatos al plantei, fiind foarte apreciata pulverizarea periodica a frunzelor in perioada caniculara.
Substratul de cultivare poate fi un simplu pamant de gradina imbunatatit cu ceva turba si/sau nisip pentru drenaj. O alta optiune, la fel de buna, este un amestec de mranita de frunze cu turba si nisip. Singura cerinta, ce trebuie respectata, este asigurarea unui drenaj adecvat, astfel incat excesul de apa sa nu stagneze in sol.
O fertilizare periodica, cu ingrasaminte pentru plante cu flori, aplicata la interval de 2 saptamani in perioada de vegetatie, va fi recompensata cu o inflorire bogata. Fertilizarea se aplica si dupa epuizarea florilor ducand la inmagazinarea in bulbul plantei a substantelor nutrive necesare urmatoarei perioade de vegetatie.
Inmultirea prin bulbi este cea mai des utilizata, aceasta asigurand si obtinerea de plante mature florifere. Colectarea si replantarea bulbililor ce se formeaza in jurul bulbului mama, reprezinta o alta modalitate de propagare. Timp de 2-3 ani, pana cand ajung la maturitate si obtin capacitatea de a inflori, acestia necesita o ingrijire similara, dublata de multa rabdare.
Perioada de inflorire se desfasoara, incepand cu luna iunie, pe toata durata verii si a toamnei.
Florile parfumate se deschid pe rand, si dureaza fiecare cateva zile, pe o tija putand exista la un moment dat si 3 corole deschise.
Sfaturi speciale: Respectati perioada de repaus la rece si intuneric a bulbilor, pentru a va bucura de flori si in vara urmatoare.
In perioada de vegetatie, nu udati substratul inainte de a se usca un pic la suprafata. Evitati excesul de apa in sol pentru a nu putrezi bulbii.
Bulbii plantati in gradina trebuie scosi la sfarsitul toamnei si pastrati in interior. Temperaturile extreme deterioreaza calitatea bulbilor.
Specii: H. festalis (sau Ismene festalis), H. narcissiflora (sau calathina), H.caroliniana, H.littoralis, H. ondulata, H.speciosa, H. caribaea.
