Arhiva > Arhiva
Despre tara mea
Mari_a:
Cum ne vad altii: Discover Romania-Wild Carpathia (Mountains of Transylvania)
admin:
Un pod natural. de care putina lume stie in Romania: Podul lui Dumnezeu.
Este unul dintre cele 3 poduri naturale existente în lume şi al doilea că mărime din Europa. Situat în comună Ponoarele, lângă Baia de Aramă, jud Mehedinţi, este singurul pod natural pe care se poate circula, fiind format din calcare, ca urmare a surpării tavanului unei peşteri.
Ca orice loc deosebit, are si o legenda. Aceasta spune ca in pestera Ponoare locuia chiar Dracul, de unde isi pregatea lucraturile sale rele. Locuitorii din zona, satui de toate cel patite din cauza Necuratului, s-au dus cu jalba la Dumnezeu sa-l roage sa-i scape de acesta. Induiosat de oameni, Dumnezeu a lovit puternic cu pumnul sau in tavanul pesterii. Acesta s-a faramitat si a cazut peste intrarea in pestera. Dar Dracul, agil si priceput, sarise deja din pestera prin alta iesire. In disperare s-a agatat cu ghearele sale imense de un deal apropiat, despadurind si formand doua ochiuri de camp, pe care oamenii locului le-au numit Afrodita şi Cleopatra. Necuratul a scapat de pedeapsa lui Dumnezeu, dar nu s-a mai aratat pe acolo. Fie ca a luat-o la sanatoasa spre alte meleaguri, sau poate ca mai e prin zona, dar nu se arata...
Alta legenda spune ca Santul Nicodim dorea sa construiasca o manastire deasupra unei cascade pe care o visase. Poposit in Ponoare, a fost acuzat de sateni de furt si fugarit de intreaga suflare. Dumnezeu, stiind ca este nevinovat, pentru a-l ajuta sa scape, a construit intr-o clipita podul, desenandui- in aer forma, ca unui imens arc de cerc. Nicodim a fugit peste el, scapand de furia satenilor, dar nu inainte de a lăsa în urma lui un blestem, acela ca apele să fie înghiţite şi să nu permită niciunei vietăţi să trăiască. Apa este, acum, înghiţită de peşteră, care o revarsa la ploile puternice, iar nicio vietate nu trăieşte în lacul de lângă ea. Apoi şi-a continuat drumul, urmându-şi destinul şi construind mănăstirea Tismana.
Se atribuie chiar si lui Hercule (in varianta locala Iovan Iorgovan) constructia acestui pod. Pentru a putea prinde Hidra, alearga dupa ea si pentru a o impiedica loveste o stanca cu palosul sau urias si pravaleste roca peste vale. Hidra a scapat, dar fara unul dintre degete, pe care si-l reface insa in apele fermecate ale Cernei.
Interesant este ca niciodata pe acest pod sau in jurul lui n-a existat un accident grav. Desi circulat, se pare ca Dumnezeu isi protejeaza opera si cei care o admira si o folosesc....
!
Cum se ajunge la Podul lui Dumnezeu?
- din Targul Jiu, urmand drumul national DN67 spre Baia de Arama (sunt pana acolo in jur de 43 km), se continua apoi inca 6 km pe acelasi drum pana in comuna Ponoarele pe raza careia se afla acest pod.
- din Baile Herculane, urmand acelasi drum, dar in directia Tg Jiu, dupa 56 km veti ajunge la Podul lui Dumnezeu.
Caroline:
Sentimentul de apartenenta... Imi trecu acum prin cap o idee "venita de nicaieri": cat de important este sa cunosti sau sa nu cunosti acest sentiment... nu patriotic-lozincard vorbind, ci concret, fata de o tara, fata de un loc sau pur si simplu fata de propria ta familie de obarsie? Ce anume defineste sentimentul de apartenenta in noi, pentru mai tarziu? Poate... chiar statulul de single? :blush:
almi_gabi:
Caroline mai vorbeam noi pe undeva ( pe la Brainstorming daca ma mai ajuta memoria !!) despre care este locul pe care il consideram acasa si cred ca acest loc si sentimentul de apartenenta si ceea ce consideram tara mea au o mare legatura intre ele.
Multi inteleg ce inseamna tara mea abia dupa ce pleaca ( si nu ma refer la cei care merg intro excursie)! Acolo, departe, inteleg ce ii leaga de locul unde s-au nascut, unde au vazut prima oara cerul, au ascultat glasul naturii, au avut primi prieteni de joaca. Le e dor de un Craciun in specific romanesc si de a cutreiera pe meleaguri cunoscute care rezoneaza cu spiritul lor.
Emi 53:
Sentimentul de apartenenta, starea de a fi acasa ,cred ca este o traire interioara personala,o rezonanta cu mediul, oamenii, si locul respectiv.Este o forta o bucurie intensa de comuniune.Nostalgia locului natal ne da o idee despre separare.Dar la un nivel mai profund ,sentimentul de apartenenta este universal, in toate locurile si cu toti oamenii ar trebui sa ne simtim acasa. :)
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă