Arhiva > Arhiva
Despre tara mea
ceccyll:
--- Citat din: Caroline din Marți, 29 Ianuarie 2013, 16:03 ---Da, Gabi, asa e... gandurile mele au plecat de la acele discutii despre "acasa". O0
Nu vreau sa dau dreptate unui punct de vedere sau altuia... Curiozitatea mea era daca acest sentiment de apartenenta determina sau nu ceva anume in personalitatea noastra la maturitate. Este benefic sa il cunoastem sau malefic, sau nu conteaza?
Intr-adevar, sentimentul de apartenenta este gradual: apartenenta la propria familie, la un anumit cerc de prieteni/colegi/cunostinte, la un anumit oras/sat/regiune istorica, la o tara sau la... Univers. In extremis, cred ca exista un fel de sentiment de apartenenta si la Sinele propriu: a te simti sau nu "al tau", a simti ca duci viata pe care ti-ai dorit-o dintotdeauna, ca faci ceea ce vrei si simti ca trebuie sa faci, ca esti tu insuti.
Eu am constatat subit, intr-una din zilele trecute, ca eu nu am cunoscut (inca?) acest sentiment. :uglystupid2:
Nu ma simt (si nu m-am simtit niciodata) legata indisolubil de o casa, de o familie, de un sot, de o societate anume, de traditiile unei anumite zone istorico-geografice din Romania sau de Romania. Dimpotriva, tot "noul" acela coplesitor pentru alti "venetici", pentru mine a fost o provocare, o iesire benefica din rutina, ori de cate ori am plecat (evident, nu in excursii). Singurul caz in care imi amintesc sa fi simtit vreodata ca mi-e dor se intampla doar atunci cand earm indragostita (si asta NU are nimic de-a face cu sentimentul de apartenenta). Ba mai mult, m-am bucurat de fiecare loc, cerc de oameni sau orice alt fel de "acasa", traite din plin.
Cred ca, cel putin in ce ma priveste, "Unde mi-e bine, acolo mi-e tara...", nu tine de conditiile de trai mai bune si cu atat mai putin de locul absolut aleatoriu (si pe care nu eu l-am ales, ci altii l-au ales pentru mine) unde s-a intamplat sa ma nasc sau sa-mi intemeiez o familie... sau o cariera. Si mai cred ca asta nu mi se intampla numai mie. De ce suntem legati, de exemplu, in cazul amintirilor din copilarie? Nu de un loc arbitrar, nu de o familie (la fel de arbitrar aleasa), ca sa nu mai zic de o tara? Ceea ce ne leaga afectiv este, de fapt, altceva: nostalgia fericirii de a fi copil.. Ceea ce ramane imuabil nu este tara, familia, traditiile... ci doar trairea.
In schimb, singurul sentiment de apartenenta pe care il incerc in prezent este... unul spiritual, legat de Univers. Probabil am citit prea multe carti in domeniu, cel putin in ultimii ani...
As avansa chiar ideea ca, daca lipsa unui sentiment de apartenenta te face sa te simti "ca o frunza in vant" (pierdut sau liber, asta depinde de perceptie), totusi, un sentiment de apartenenta prea pronuntat duce la inertie, redundanta, incapacitate de unlearn si rezistenta crescuta la schimbare. Adica... un patriot e un capsoman? :fight: Nu dati... ;D
Am pus intrebarea la modul cel mai serios... fiindca nu stiu daca e tocmai normal ceea ce simt. :crazy2:
Si ma intrebam daca asta are sau nu vreo legatura cu... statutul de single, in general. Cand nu stii cum este sa "apartii" de cineva sau de ceva anume, rezulta ca implicit nu stii ce sa iti doresti, ce sa cauti, iar daca totusi gasesti (sau esti gasit) nu esti prea sigur daca sa te declari sau nu fericit "apartinand" (in sensul cel mai larg, nu doar unui cuplu). ???
Eram curioasa daca se intampla ca si altii sa simta la fel... sau doar Eu-ul meu e defect. :idiot2:
--- Terminare citat ---
In opinia mea nu e defect ... Uneori poate fi neplacut sa constati lipsa totala a acestui sentiment , dar mai ales vis-a-vis de o persoana sau mai multe...de "patrie" in niciun caz :)) Si da, mai suntem si altii care simtim la fel . Om fi toti defecti ? :))
Caroline:
Poate ca e un "defect" colectiv, specific natiei romane... mai stii? ;)
micaela:
despre tinerii nostri...vorbim prea des cu dezamagire. ne plangem ca "nu sunt cum eram noi"... ba sunt, sunt destui tineri de ti-e mai mare dragul sa-i ai in preajma. Iata o fata, desteapta foc si frumoasa foc, care este "a noastra".
http://www.realitatea.net/mi-am-vazut-un-vis-implinit-povestea-olimpicei-care-a-fost-admisa-cu-bursa-la-princeton_1154837.html
IuliaT:
Poate acest "defect" cred ca apare mai frecvent cei singuri, single, fara urmasi, cei fara proprietati...caci toate astea leaga, conditioneaza. Si pana la urma de ce ar fi un "defect" libertatea vine la pachet cu avantaje si lipsurile ei. ;)
wonderland:
Mă bucur să văd că se mai conservă, restaurează câte ceva...
http://adevarul.ro/locale/brasov/foto-noua-fata-cetatile-brasovului-urmeaza-promovarea-instrainatate-1_5141f7ab00f5182b850986c5/index.html#
http://adevarul.ro/locale/brasov/foto-arata-cetatea-rupea-trei-ani-delucrari-ruina-obiectiv-turistic-interes-national-1_51bc924ec7b855ff56955054/index.html
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă