EUGEN JEBELEANU
Ce deasă ceaţă, vai, ce ceaţă deasă . . .
Nu mai cunoaştem drumul către casă
Suntem uşori şi ceaţa e ca fumul,
Vai, unde-o fi, unde s-ascunde drumul?
Ce deasă ceaţă, vai, ce ceaţă mare.
Unde-i cărarea, doamnă-nvăţătoare?
Sub talpă n-avem nici un drum ... plutim
Vai, unde-i casa? cum să nimerim?
Şi suntem goi, şi ne cuprinde teama.
Unde e tata? Unde este mama?
Nu ne vedem nici între noi deloc
şi jocul nu ne place, nu e joc.
Ce deasă ceaţă, vai ce ceaţă mare,
Oh, azvarliţi-ne, voi, o cărare.
Nu mai cunoaştem drumul către casă şi ceaţa este deasă, deasă, deasă ...
Hiroshima, a doua zi dupa bombardament
