Balerini... si o poveste.
Maine mai pun un an la catastif. Nu spun la catelea. Ca oricum am prea multe socoteli si planuri cincinale in cap - deformatie profesionala, si de generatie, si de epoca, si de mentalitate etc.
Asa ca... nu am chef deloc sa mai fiu "minunata" si de data asta. Pentru altii. Ma gandesc sa fac si eu ceva practic pentru mine si numai pentru mine. Si-mi pica ochii pe o pereche de balerini vechi, cu tabanele dezlipite si atat de largiti ca au devenit imposibil de purtat altfel decat ca slapi. Imi mai aduc aminte de un de alta, si ma trezesc ca adun pe masa - ca o obsedata de incaltari ce sunt - lipici "Picatura", o bucata veche de piele de pe vremea cand se mai dadeau la comanda geci de piele la fabrica din localitate, doua snururi fara capete de la un fost ambalaj de electronice, perforatorul, foarfeca si o bricheta (pentru "tivit" fara ata materialele dupa perforari si capetele de snururi). Si uite ce-a iesit...
Poa' sa nu m'aplaude nimeni, ba chiar poa' sa dea si cu oua stricate dupa mine... Mie, hatar facut, bairam avut, de ziua mea.
