Foarte interesanta informatie, maria171. In primele momente nu stiam ce vrea sa fie suberek-ul apoi cind ai pomenit ca specialitatea e de pe la Mangalia m-am gindit ca o fi o chestie adusa de turci si atunci mi-a picat fisa ca s-ar putea sa fie o varianta de Börek in care sa joace si apa un rol, pt. ca Su in turca inseamna apa. Asa ca am intrebat-o pe Ulvie, care e turcoaica, si mi-a zis ca da, exista si Su Börek, e o varianta de Börek la care foaia de aluat se fierbe scurt in apa inainte de a pune placinta in cuptor. Pentru cei care nu stiu, Börek e o placinta, la tava, delicioasa facuta din foi foarte subtiri de aluat suprapuse si umpluta cu carne sau brinza cu spanac (posibil sa existe si in alte variante). Exista si o varianta in care foaia nu si intinde in tava ci e rulata la fel ca la clatite de grosimea unei tigari de foi mai groase si se numeste Sigara Börek. Börek e o specialitate foarte veche, se pare de origine asiriana (fascinant cum strabat unele lucruri timpul) si e cunoscuta cam in toate tarile mediteraneene si chiar mai departe. In orice caz e foarte cunoscuta in Turcia, tarile arabe, Israel si chiar Bulgaria. De la maria 171 am auzit prima data ca s-ar gasi (sau ca s-a gasit!) si in Romania.
Din pacate foaia de aluat, care se numeste yufka, nu se gaseste in Romania asa ca trebuie sa ma multumesc cu Börek doar in Turcia sau uneori in Bulgaria. Yufka are grosimea de numai 1 mm si are de regula un diametru de aproape 1 metru ! Ulvie zice ca exista ateliere unde se fabrica (manual) yufka de citiva metri diametru! Tot ea zice ca nu e obligatoriu sa cumpar yufka si ca as putea s-o fac manual in casa, asa cum fac si oamenii de la sat in Turcia, dar ca e mult mai putin comod si chiar daca n-as reusi s-o fac la fel de subtire as putea obtine un Börek bun.
Bucataria turca e foarte variata si gustoasa, stiu sa faca lucruri simple si in acelasi timp rafinate si de un bun gust (la propriu si la figurat) deosebit. De exemplu am primit un mic aperitiv la masa, la o taverna anonima dintr-un sat, niste banale feliute de piine prajita presarate cu putin usturoi si ulei de masline. Alaturi, mai era o farfurioara cu masline, citeva capere, trei catei de usturoi, citeva feliute de castraveciori murati care pluteau in putin ulei de masline. Niste nimicuri dar care faceau un efect frumos. Dupa masa, absolut delicioasa, am cerut o cafea iar pe farfurioara chelnerul mi-a pus o floricica culeasa dintr-un pom! N-am primit in viata mea pina atunci cafea cu floricica! Au niste gesturi de o naivitate induiosatoare si care pe la noi s-au pierdut demult, asta daca au existat vreodata.
Am sa revin cu niste poze.
