Aici se discuta > Subiecte generale
Comunicare
costi31:
Daaa intr-adevar , este mai greu cand trebuie sa vorbim despre noi dar cum de ce te temi de aia nu scapi mai bine sa decapitez balaurul de la-nceput si poate asa o sa mai prinda si altii curaj ^-^
De conversat o fac cu placere mai ales despre lucruri pe care le cunosc si ma pricep , nu intru pe teren minat si nici nu-mi place sa vorbesc despre lucruri personale , iar aici trec direct la punctul 2 :
Nu-mi place sa fiu intrebat de casatorie ( asta chiar ma enerveaza ) si tirul de intrebari de dupa ( dar cum deee...? sau cum de-ai scapat ? ) :giggle: Apoi simt asa ca un val de X-Ray care incearca sa descopere vre-o '' buba '' alteori vad si un zambet in coltul gurii depinde cine intreaba. ::)
De obicei mi se intampla mai des la interviuri , declaratii , angajatii din sanatate , dar mi s-a mai intamplat si la prima cunostinta sau unii colegi(-ge) mai bagaciosi . Mai sunt si cei care spun '' ahhh , pai eu m-am fript o data '' si-atunci ce vreti sa ma frig si eu ? ??? :magic: Am avut o gramada de relatii dar n-a mers asta este...iubesc mai mult libertatea asta de holtei , nu-mi place s-aud prin casa ''papa-caca'' iar cand vreau sa fluier...fluier si statistic vorbind ofer mai mult societatii decat cer .
O zi cu mult soare va doresc ! Daca nu...las' sa ploua, creste iarba, facem pate-ul ! :pleasantry:
wonderland:
Costi31, chiar voiam să te întreb, de ce ai divorțat?
:crazy2: sper că nu ți-a crescut tensiunea, e doar o glumă...sinistră.
Cred că nu ești singurul care iubește libertatea de holtei, dar ești printre puținii care o recunosc în mod răspicat.
Nici mie nu prea îmi place să primesc întrebări prea personale. Acum, depinde cine și cum întreabă. Nu mă enervez, nu mă supăr, nu e ca și cum ar trezi vreo suferință în mine. E doar o tendință de a fi mai rezervată, de a alege ce împărtășesc și de a prefera să mă deschid în fața oamenilor care mă cunosc bine, mă apreciază și care nu întreabă doar din curiozitate. Răspund sau nu, în funcție de cine și cum întreabă, de dispoziția de moment sau de cum consider eu că e semnificativ sau nu pentru mine, pentru discuția sau relația respectivă.
costi31:
Ahhhh exact ca mine :slap: de ce te vad ca te-agiti iti mai dau un pahar de sampanie....
Si tu....la fel ? :giggle: Adica esti mai nonconformista ? sau preferi sa taci cand regulile se impun ?
Resentimente nu am nici eu , doar ca '' cei buni nu au noroc '' ;D sau invers.... bine c-am scapat si eu de ea si ea de mine sau... viata lina pentru toata lumea ! :worthy: :happy:
ioanabil:
Costi, spre deosebire de wonderland, eu as aprecia la tine daca ai privi adanc in oglinda sufletului si ne-ai dezvalui continutul si nu ambalajul, pentru un tip care scrie asa frumos si care dintr-o intamplare banala de viata a facut o mica povestioara pe care am citit-o cu placere si care indemna sa facem gesturi mici cum ar fi acela de a spune 'buna dimineata' nu se potriveste "eu cand vreau sa fluie fluier".
Pe mine nu ma pacalesti.
Norocul... eu l-as numi destin, cunosti legenda greceasca care spune ca oamenii erau niste sfere perfecte, iar zeii suparati pe aceasta perfectiune au arunca sferele pe pamant, acestea s-au spart in doua si de atunci fiecare isi cauta jumatatea.......chiar si sufletele care nu mai cred in "noroc"
Edith:
Comunicarea este un act sacru.
Ca sa asculti, ai nevoie de energie si atentie . De receptivitate fata de cealalta persoana . Atunci cand
Nu suntem receptivi , nu ar trebui sa incercam sa ascultam . Ar trebui sa i spunem celeilalte persoane
ca nu suntem capabili de a fi receptivi . Invers, atunci cand o persoana nu ne poate acorda atentia ei,
n ar trebui sa incercam sa i impartasim ceva.
Comunicarea nu se petrece de la sine . Ea necesita ca, atat cel care vorbeste, cat si cel care asculta sa fie prezenti . Atunci cand amandoi sunt prezenti pe deplin, es devine un act Sacru :)
Paul Ferrini
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă