Aici se discuta > Subiecte generale
Comunicare
oviarad:
Asta e problema lor, ioanabil, felul in care iti interpreteaza vorbele, a te teme sa spui ceva pentru a nu fi interpretate gresit vorbele tale inseamna "sa pui caruta inaintea boilor", eu asa cred.
ioanabil:
Eu zic ca ajungi sa nu mai comunic cu astfel de oameni si uite asa cu toate ca suntem multi ajungem sa fim tot mai singuri sau sa preferem compania animalelor.
wonderland:
s-a pornit pe Chat o discutie care se potrivea mai bine aici...
O sa aduc doar concluzia: feedback-ul, in sensul utilizat in comunicare e salvator. Putem verifica daca am inteles bine, putem pune intrebari, aducem clarificari. Evitam, astfel sa interpretam ceea ce s-a spus prin prisma unor trairi, tare sau experiente anterioare.
Comunicarea devine eficienta doar cand cei implicati sunt conectati la contextul si situatia prezenta. Cand ceva din ce a spus celalalt ne transporta intr-o situatie din trecut, comunicarea deja devine ...paralela.
Iar in ce priveste teama de comunicare, nu-s de acord cu exemplul dat de tine, care se limiteaza doar la un anumit continut. Cand ma tem sa-i spun colegului/sefului/subalternului/partenerului de viata/oricui ce ma nemultumeste, ce simt, ultima mea grija e e ca ma asculta securitatea... :)
oviarad:
Uite mi-as dori sa stiu ce anume te sperie ca sa nu spui ce vrei, cand vrei? Eu cred ca cuvantul teama e nepotrivit legat de comunicare, adica de ce sa-ti fie frica sa spui ce gandesti?
Felul in care interpretezi cele scrise, spuse de cineva chiar interactiunea de orice fel cu cineva e apanajul propriei fiinte, fiinta construita din experientele, situatiile, trairile, traumele, etc. de la concepere si pana in prezent, zilnic evoluam, cel de azi e diferit de cel de ieri, iar cel de maine va fi la fel, diferit, eu cred ca nu poti face abstractie de cele traite de tine cand comunici cu altcineva, poti doar sa-i explici celuilalt in ce fel intelegi tu vorbele lui, pentru a clarifica daca e cazul intentia lui.
Sti am trait pe propriam piele o situatie care m-a facut sa reflectez putin mai mult, desi daca cu 5 minute m-ai fi intrebat cum as fi reactionat intr-o anumita situatie, eram ferm convins ca as fi stiut cum voi reactiona, cand insa am fost pus in situatia respectiva am facut exact opusul, de ce? pentru ca inconstient mi s-a activat un mecanism intern de aparare care mi-a ghidat actiunea:)
wonderland:
am folosit persoana I, dar nu ma refeream la mine. n-am chiar atatea frici in ce priveste comunicarea. :magic:
Dar, asta e...cu cat ne acordam mai mult timp sa exploram in adanc, o data ce am clarficat o cauza sau alta, suntem mai liberi. Una cate una situatiile care risca sa devina mecanisme dispar sau macar sunt din ce in ce mai putine si intra in controlul constient.
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă