Aici se discuta > Subiecte generale

Comunicare

<< < (3/30) > >>

Guesswho:

--- Citat din: steliana din Luni, 27 Februarie 2012, 13:11 --- ::) ... sa ne gandim ca nu depindem emotional. Atunci nimeni nu mai are puterea sa ne faca nefericiti dar nici fericiti. Sa refuzam sa avem nevoie de o persoana anume, sa fim speciali pentru cineva, sa consideram ca un om ne apartine.

--- Terminare citat ---
Asta tine de inteligenta emotionala, fiecare dintre noi are modul sau de a reactiona si de a-si tine emotiile sub control. Din punctul meu de vedere, ne putem considera maturi, stabili din punct de vedere emotional atunci cand atingem echilibrul intre ceea ce simtim si ceea ce exprimam.  Dar cati se pot evalua cu sinceritate?
Multe persoane intra in relatii asteptand ca partenerul sa le aduca fericirea. Doar ca omit un mic amanunt: ei nu se cunosc intr-atat incat sa stie ce ii face fericiti cu adevarat, dar pun pe umerii celuilalt aceasta imensa povara: "Vreau sa ma faci fericita". Cum ar putea altul sa-mi implineasca niste nevoi pe care eu nu le constientizez?Cum ar putea el sa-mi aduca fericirea, daca eu nu stiu ce inseamna fericirea pentru mine? Atunci cand partenerul nu reuseste imposibilul, normal, vina  e a lui.
Intr-adevar, nimeni nu ne apartine, fiecare e stapan doar pe propriul destin. Cred ca atunci cand ii lasi unui om libertate deplina si ii acorzi incredere ai sanse maxime sa-i cunosti caracterul.

steliana:
Platon: "Nu poti face un sclav dintr-un om liber, pentru ca un om liber ramane liber, chiar si in inchisoare."

Pai, este greu sa ti se ceara sa iubesti ceea ce nici macar nu vezi. Ce ne impiedica sa vedem? Revin :) conceptele, felul cum categorisim, prejudecatile, proiectiile, cultura - societatii - dar mai ales experientele pe care le-am trait.

Vreau sa ma faci fericita". Cum ar putea altul sa-mi implineasca niste nevoi pe care eu nu le constientizez?

Fericirea exista. Nu trebuie privita ca un ideal. Daca ne concentram pe ceea ce ar trebui sa fie, nu vom vedea niciodata ceea ce este. Mereu ne spunem ca trebuie sa traim prezentul, dar uitam.

Imi amintesc despre un test; ganditi-va la cineva foarte drag, iubit, etc. ... spuneti-i persoanei: "mai degraba as vrea sa am fericirea, decat sa te am pe tine".

Cati dintre noi am alege fericirea, cati iubirea ...? :o
Cati dintre noi am fi fericiti, cati iubiti ...? ::)

bit:
La un moment dat, cand vad ca existenta mea presupune atatea paradigme, atatea conditionari si atata lupta, parca nu-mi vine sa mai fac nimic. De fapt, sa fac ceva, sa fug. Nu stiu, trebuie sa existe o cale mai...altfel (nu spun "mai usoara", cel putin pentru mine, cheia fericirii cred ca e simplitatea. Si tocmai de ea n-am parte)

Caroline:
Ca sunt prea complicata pentru altii... e ceea ce mi se reproseaza cel mai des.   :knuppel2:
Vad insa - si cred - ca cel mai greu este sa fii complicat chiar si pentru tine insuti.

micaela:
esti complicata, sau complexa, ca e o mare diferenta?
la simplitate -aceea a esentei, nu aceea a ignorantei- ajunge omul complex cand se intzeleptzeste si depaseste etapa maximului baroc existential. se dezbraca de nimicul inutil cu care-l imbraca societatea prin mode si mofturi ale egoului colectiv. :)
subscriu la ideea lui bitek, deci. am inceput demult sa practic simplitatea. intr-un fel, cred ca o aveam in gene.  :)
Caroline, io cred ca tu esti complexa, nu complicata, deci vei face foarte usor saltul la minimalism.  :)

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina următoare

[*] Pagina precedentă