Autocunoastere

[Guesswho]

Este vreo diferenta intre indragostire si iubire?
http://stelagheorghe.blogspot.ro/2010/06/diferenta-dintre-fi-indragostit-si-iubi.html

[Caroline]

Guess, data trecuta n-am avut timp sa citesc intrebarile si alegerile. Eu, cel putin, am constatat ca daca acum 5 ani as fi bifat mai multe alegeri din lista negativa pentru suflet, acum bifez mai multe din lista pozitiva. E un ghid excelent... l-am aplicat ieri si azi de dimineata m-am trezit mult mai "limpede", cu privire la niste decizii pe care urmeaza sa le iau. 

Revenind, sunt 100% de acord cu autoarea articolului, dar imi place foarte mult si unul dintre comentarii:
"Uneori e greu de descris ceea ce simti pentru persoana iubita. Stii doar ca vrei sa fie mereu langa tine, ca atunci cand suni acasa iti raspunde vocea cunoscuta, ca ai un sprijin si tu, la randul tau, esti un sprijin pentru celalalt. Iubirea e un drum cu 2 sensuri: daruiesti si primesti. Un sens nu il conditioneaza pe celalalt ci il completeaza. Cand apare conditia, dragostea dispare si face loc complezentei, datoriei."

[Guesswho]

ma bucur ca ti-au fost de folos, Caroline 
am fost tentata sa mentionez sugestia de se citi si comentariile, dar m-am gandit ca cei interesati, care vor parcurge tot articolul, vor arunca un ochi si pe ele. e foarte fain comentul citat de tine, sunt intru totul de acord, asa gandesc si eu 
in acelasi sens e si articolul asta...mi s-a parut interesant
http://www.dedragoste.com/10129-care-diferenta-dintre-iubire-adevarata-si-pasiune-trecatoare

[Caroline]

Guess, eu am ajuns la faza in care as putea sa scriu eu astfel de articole, ca stiu deja unde ma duce cu gandul paragraful urmator.
Asa ca o sa citez din comentarii... Fiindca, precum orice complicat, iubesc oamenii spimpli (semnele de punctuatie si corectura gramaticala le-am facut eu.

"Dragoastea vine cand te astepti mai putin, atunci cand ai liniste si crezi ca iti e bine asa cum traiesti acum, ea vine in viata ta, ca sa te faca sa razi, sa plangi, sa traiesti totul de parca ar fi ultima clipa."

[Emi 53]

Este vreo diferenta intre indragostire si iubire?
http://stelagheorghe.blogspot.ro/2010/06/diferenta-dintre-fi-indragostit-si-iubi.html

Repet, si eu ca sunt perfect de acord cu  autoarea articolului. Cred ca starea de indragosteala trece dupa vreo 2-3 ani ,o teorie super vehiculata ca si explicatie pt esecul relatiei de cuplu.

[Guesswho]

Guess, eu am ajuns la faza in care as putea sa scriu eu astfel de articole, ca stiu deja unde ma duce cu gandul paragraful urmator.

e foarte bine Caroline daca ai ajuns in acest punct. eu din unele articole aflu inca lucruri noi, altele ma ajuta doar sa constientizez anumite trairi/situatii/alegeri pe care la momentul respectiv le tratasem poate superficial sau nu am putut lua o decizie obiectiva. dupa un timp, in care lucrurile se sedimenteaza, altfel pot discerne. (ma refer aici strict la situatiile cu incarcatura afectiva, ca in rest iau foarte rapid decizii). indiferent din ce categorie fac parte, pentru mine articolele sunt de un real folos. si sper ca si voua (sau unora din voi.) 

Repet, si eu ca sunt perfect de acord cu  autoarea articolului. Cred ca starea de indragosteala trece dupa vreo 2-3 ani ,o teorie super vehiculata ca si explicatie pt esecul relatiei de cuplu.

asa-i Emi53, specialistii spun ca indragostirea dureaza intre cateva luni si 2-3 ani, iar dupa se alege o cale: ori relatia continua, transformandu-se in una de iubire, ori partenerii se despart.

[Emi 53]

S-ar putea ca eu sa fiu putin ,patologica;dar dorinta mea de a avea o relatie ,un partener o simt numai cand am o stare de bine , de bucurie ,(cand vizitez locuri frumoase , lucruri interesante,)am o dorinta de a impartasi numai starile frumoase.Stiu ca acest lucru o pt face si cu prietenii, ceea ce de altfel o fac si o fac cu drag , dar totusi.........Atunci cand am necazuri, sau sunt bolnava nu imi doresc niciodata un partener,habar nu am de ce.

[Caroline]

Nu cred ca e nimic patologic, Emi, impartasirea frumusetii din jur si a sentimentelor placute cu cel drag nu se compara cu aceeasi experienta in compania prietenilor... Insa mie mi se intampla si la extrema cealalta, adica atunci cand sunt foarte necajita de ceva, simt nevoia sa vorbesc cu cineva si n-am cu cine. Adica, ma rog, am familia, prietenii... dar nu la acel nivel de intimitate. Cineva mi-a spus la un moment dat ca aceste extreme ale mele denota o nevoie acuta de afectiune si acceptare neconditionata din partea altcuiva. In schimb, NU simt nevoia asta intre cele doua extreme, adica in rutina zilnica, pe care nu-mi doresc sa o impart cu nimeni (sau poate n-am invatat inca).

[Emi 53]

      In fond cred ca este o problema de a avea incredere in acel om. la bucurie nu este nici o problema ,dar la necaz sau boala acea intimitate necesita o mare incredere,sa te dezvalui in cele mai cumplite momente,sa sti ca esti acceptat si mai mult  sa simti ca esti iubit iti trebuie mult curaj.O data pierdut acest sentiment de incredere cred ca poti da, doar o parte din tine, atat cat te simti in siguranta Nevoia de afectiune si de acceptare neconditionata din parte celui drag mi se pare normala.

[Caroline]

Citind, dintr-una-ntr-alta... 

"Omul a uitat cine e cu adevărat. Nu este nevoie de nici un război, de nici o luptă; nu este nevoie nici de gelozie, nici de ură. Viaţa este atât de scurtă, iubirea este atât de preţioasă... Iar atunci când poţi să-ţi umpli viaţa de iubire, de armonie, de bucurie, când poţi să o transformi într-o poezie şi ratezi, eşti singurul răspunzător de acest lucru, tu şi nimeni altcineva."

http://frumoasaverde.blogspot.ro/2012/06/osho-viata-e-aici-si-acum-video.html

[icb.iuliana]

Auto-cunoasterea si acceptarea de sine sunt subiecte destul de ample, daca ne uitam la furtuna de posturi care s-au pornit aici. Eu am incercat sa raspund la unele din intrebarile pe care vi le-ati pus in cateva cuvinte, simple:

http://cupersonalitate.ro/toata-lumea-iti-vrea-binele-nu-lasa-pe-nimeni-sa-ti-l-ia

[steliana]

da, sa acceptam ca nimic inseamna uneori totul; cand avem totul, nimic, ii poate lua locul. cata lupta trebuie ca sa poti face totul din nimic? se poate fara un punct de sprijin? se poate cand nu-ti mai identifici firea?

"Omul a uitat cine e cu adevărat. Nu este nevoie de nici un război, de nici o luptă; nu este nevoie nici de gelozie, nici de ură. Viaţa este atât de scurtă, iubirea este atât de preţioasă... Iar atunci când poţi să-ţi umpli viaţa de iubire, de armonie, de bucurie, când poţi să o transformi într-o poezie şi ratezi, eşti singurul răspunzător de acest lucru, tu şi nimeni altcineva."

da, aici am inteles o realitate spusa de cineva; am un pahar in care e apa. vreau vin; incep sa torn vin peste apa; si curge, si curge pana cand la un moment in pahar ramane doar vinul, pentru ca asta vreau. tot vinul curs inseamna risipa. daca aveam paharul gol, nu era nevoie de risipa. indoielnicul nu este de pret.

[micaela]

Azi am lenevit la TV si m-am uitat pe National Geographic la Caesar, dresorul de caini. Asa cum spune si el, arta dresarii si stapanirii/disciplinarii cainilor tine de energia pe care le-o transmiti. Transmiti temere, nesiguranta, ďnferioritate", cainele simte tot si reactioneaza in consecinta. E spectaculos cum reuseste sa disciplineze caini pentru care este un strain, numai prin energia pe care si-o modeleaza si prin gesturi scurte dar pline de semnificatie pentru animal. Am convingerea ca acelasi lucru se petrece si intre oameni: poti transmite foarte mult doar "ënergetic". a fost o vreme cand am studiat putin asta. Urmaream shimbarea de atitudine a celor din jur in functie de "semnalul" meu interior, fara manifestare catre exterior. Pur si simplu modificam intentia, gandul si fara sa privesc macar acea persoana, atitudinea i se schimba. Cred ca daca am fi mai constienti de puterea noastra energetica.... sau mai bine nu? 

[Guesswho]

Am convingerea ca acelasi lucru se petrece si intre oameni: poti transmite foarte mult doar "ënergetic". a fost o vreme cand am studiat putin asta. Urmaream shimbarea de atitudine a celor din jur in functie de "semnalul" meu interior, fara manifestare catre exterior. Pur si simplu modificam intentia, gandul si fara sa privesc macar acea persoana, atitudinea i se schimba. Cred ca daca am fi mai constienti de puterea noastra energetica.... sau mai bine nu? 

hai ca-i culmea, mica  ...
in ultimele 3 zile am pus in practica informatii teoretice despre puterea noastra energetica (care a propos, este fantastica, abia acum am ajuns sa simt cu adevarat unele chestiuni, insa nu intru aici in amanunte pentru ca simt ca nu e locul potrivit  ). cand am intrat acum pe forum, primul topic deschis a fost acesta si am citit ce ai postat tu...no coment 

[micaela]

unii numesc asta "coincidenta". eu i-as spune sincronicitate