m-am confruntat de curand cu urmatoarea situatie: am intalnit un barbat exact asa cum mi-l doream, doar ca am facut "greseala" cand mi-am stabilit ce calitati as vrea sa aibe si cum sa arate "sufletul meu pereche", de a vizualiza un chip cam tinerel; nu mi-am dat atunci seama de greseala, ci abia cand l-am intalnit, era exact ce mi-am dorit, exista acea "recunoastere", atractie, pasiuni comune..... si totusi, am dat inapoi.
mi-am pus dupa acest episod o serie de intrebari, dar la doua inca n-am gasit raspuns...e posibil oare sa ma fi obisnuit cu statutul de single si sa-mi fie greu acum sa ies din zona de confort?

diferenta de varsta e o prejudecata?
daca v-ati confruntat cu temeri similare si ati gasit si-o rezolvare, v-as fi recunoscatoare daca mi-ati impartasi din experienta voastra.