Aici se discuta > Subiecte generale
Autocunoastere
micaela:
ca sa vezi cum se leaga lucrurile....
cat am fost maritata, ma imbracam deseori in pantaloni si preferam tunsorile mai scurte. de cand m-am dezmaritat :), in mod inconstient, am regasit bucuria imbracarii fustelor si am simtit nevoia sa-mi las parul lung. :)
Caroline:
Mica, nu te mai citez, ci subscriu oricum, ca deja e proverbial... eu nu numai ca nu mai purtasem o fusta de ani, da' nici macar nu-mi mai faceam manichiura si nu ma mai fardam. :faint: Jumate de dulap sunt rochite acum... de vara, de iarna... :bully:
Lili Zamfirescu:
....Adica era asumat in subconstient rolul de barbatu' casii..D'aci pantalonii, par scurt, lipsa fard (normal, daca vezi un barbat ca se fardeaza...nu bun..). Respect de sine praf si pulbere??? ..Nu ca spun, da' vreau sa zic ca nici in cele mai negre momente din trecutu'mi relational "glorios" n-am renuntat la unghii ingrijite, la haine care sa ma avantajeze, la culori, la cosmetica. Adica de ce sa nu-mi arda sa arat mai bine?? Si culmea! Atunci aveam parul mai mare ca acum!!! (plizzzz...nu-mi spuneti ca din cauza parului acum sunt in faza aplicarii teoriei masculinitatii asumate !!!!)
Lili Zamfirescu:
--- Citat din: micaela din Sâmbătă, 17 Noiembrie 2012, 20:38 ---ca sa vezi cum se leaga lucrurile....
cat am fost maritata, ma imbracam deseori in pantaloni si preferam tunsorile mai scurte. de cand m-am dezmaritat :), in mod inconstient, am regasit bucuria imbracarii fustelor si am simtit nevoia sa-mi las parul lung. :)
--- Terminare citat ---
mai ales acum esti "barbata" casei. acum- in rol asumat (pe principiul "asta-i situatia, n-am ce face")- ai chef de par involburat si fuste. (fara 'mnealui din cadru, sa n-ai la cine si de ce avea pretentii....). aia e, ca fara pretentii nu se poate. daca n-ai pretentii concretizate la al' de langa tine, mai bine si mai bine lipsa.
micaela:
Da, Lilule, si acum sunt nevoita sa fiu "barbata" casei, dar e altceva...nici macar nu stiu sa explic "altceva" cum... Probabil ca in stresurile si oboselile mele crestea si revolta vazand ca eu trebuie mereu si fara odihna sa trag la jugul carutii in care se afla si un indolent (eufemism, da?) cu un cap mai mare ca mine (din pacate slab mobilat) si 25 de kilograme in plus, caruia i se parea normal sa fie asa...Am incercat de cateva ori sa las lucrurile din mana si sa-l fac sa le (mai) preia si el...prafu' s-a ales... a trebuit sa le rezov tot eu si cu intarziere...
in privinta tendintelor vestimentare masculine cred ca inconstient voiam sa-l frustrez si eu pe el de latura mea feminina, asa cum el ma forta sa-i suplinesc absenta unei doze mari de barbatie.
Acum n-am ce face...pe cine sa frustrez, Universu'? nu stiu exact de ce, dar ma simt mai feminina acum decat atunci cand eram langa un munte de barbat dar caruia ii placea sa ma impinga in fata cu orice pret si el sa se degreveze de orice responsabilitate. Cu tristete constat ca si acum incearca sa faca acelasi lucru in privinta copiilor... unde nu-s "cele doua" (egal cvasi-rotunde, ma-ntelegi? ;D), nu-s si gata.
acum ca mi-am revarsat frustrarea, pot sa-mi beau cafeaua. :)
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă