Aici se discuta > Subiecte generale

Autocunoastere

<< < (6/85) > >>

Guesswho:
Joc / test de autocunoastere

Primul lucru pe care il ai de facut este sa te asezi comod si sa inchizi ochii. Cu ochii inchisi, va trebui sa te gandesti si sa identifici care este animalul tau preferat.
Dupa ce ai identificat care e animalul preferat, gandeste-te ce anume iti place la acel animal. E important sa fie ceva obiectiv, concret – nu ceva de genul : “imi place pentru ca e frumos” – asta e prea general si subiectiv.
Acum, gandeste-te ce anume nu iti place la animalul preferat. De asemenea, ceva obiectiv si concret. Pentru fiecare din aceste etape, acorda-ti cat timp ai nevoie, nu te grabeste nimeni.
Acum, trecem mai departe si va trebui sa te gandesti si sa identifici pasarea ta preferata. Nu ai voie sa te gandesti la nici un pui pe rotisor  ;D , ci la o pasare cat se poate de vie si fara gust.
Bineinteles, acum va trebui sa identifici ce anume iti place la pasarea ta preferata. Si apoi va trebui sa identifici ce anume nu iti place la ea. La fel de valabil si aici, va trebui sa alegi ceva obiectiv, concret si clar.

Si acum explicatia acestui test de autocunoastere.

1. Animalul la care te-ai gandit reprezinta cum te vezi tu pe tine – cu ce iti place si ce nu iti place la tine.

2. Pasarea pe care ai identificat-o reprezinta cum te vad ceilalti pe tine – cu ce le place si ce nu le place la tine.

Interesant este faptul ca mai toata lumea isi da seama usor ce anume ii place la animal si isi da seama greu ce anume nu ii place la pasare. Asta pentru ca suntem dispusi rapid sa identificam la noi calitati, dar nu suntem dispusi sa ne imaginam ce anume nu le-ar placea oamenilor la noi… suntem prea perfecti!   ;D

Caroline:
Guesswho, eu aplic in mod regulat acest "joc" ca si tema de lucru in scris, sub forma de eseu "Animalul meu preferat", cu copiii de cls. a VI-a. Evident, in scopuri didactice... atunci cand fiecare isi citeste compunerea, invatam cu totii despre pasarea sau animalul respectiv. Tot ce nu e atat de impersonal ca manualul "prinde" mult mai repede si unul dintre obiectivele didactice este si "formarea de valori si atitudini" fata de natura, nu doar cunoasterea strict stiintifica. Dar nu m-am gandit niciodata ca jocul ar putea avea aplicatii si la natura... umana.  ;) Data viitoare o sa fiu mai atenta la acest aspect.  O0

balanta:
ma preocupa o intrebare : ce impact a-ti observat ca are dezvoltarea personala asupra celorlati ?

Nu stiu la generatiile actuale, pana in 30 de ani ce inseamna asta, dar in generatia celor de 35-50 de ani am observat ca in momentul cand iesi din carapacea ta si schimbi macazul se starneste asa un val, de nemultumire generala ... educatia anilor trecuti isi pune amprenta asupra la ceea ce se cade sau nu in contextul familiei si incercarea de a iesi dintr-un anumit tipar nu convine nici sotului/sotiei, copiilor sau chiar parintilor. A face ceva in afara familiei/cuplului pt tine personal e aproape o blasfemie, un act de egoism mai ales in cazul in care celalt nu are nici o alta preocupare...tre s astai acolo in "coasta" lui/ei pe motivul ca asa se cade si ca daca "fugi" inseamna ca nu ai chef de viata de familie....

Caroline:
Tocmai discutam o data problema generatiilor noastre cu un coleg de liceu, in comparatie cu generatia copiilor nostri. Si am ajuns la o concluzie foarte interesanta... ca e normal ca noi astia intre 30 si 50 sa fim (priviti ca) anormali...
Pai, parintii nostri au trait (aproape) ca si bunicii nostri si n-au avut nicio problema cu asta.
Copiii nostri s-au nascut dupa Revolutie si altceva nu stiu si sunt mult mai bine adaptati (decat ne-am imagina noi) sa faca fata unui sistem in care s-au nascut.
Noi am cu niste valori (nu neaparat mai bune sau mai rele, doar altele). Problema este ca acum, dupa ce a trebuit sa ne adaptam "din mers", si nu de o viata, precum categoriile anterioare, si sa ne formam propriile noastre valori, asa, greu cum a fost, in iuresul lucrurilor, mai suntem si judecati dupa... valorile celorlalti. Desuete sau nonconformiste, pentru ei sunt adevarate.
Asa ca - am concluzionat noi - adevarul e ca e si greu, dar si frumos: traim in tara tuturor posibilitatilor, de la minus la plus infinit si suntem singurii care am fost de ambele baricade, asa ca avem mai multe sanse decat alte categorii. A ne cunoaste acum inseamna a nu lasa asta la cheremul unui sistem, ci de decide singuri cine suntem. Cat despre ce cred ceilalti, cainii o sa latre intotdeauna, la fel si caravanele o sa treaca intotdeauna.  :)

Guesswho:
Pana acum cateva zile credeam ca sunt preocupati de dezvoltare personala, de autocunoastere persoanele intre 30-45 ani...cei mai tineri de 30 consideram ca nu-s suficienti de atinsi de asperitatile vietii ca sa se intaorca spre ei insisi, iar cei peste 45 de ani ii vedeam cumva  blazati si neinteresati, fara deschidere spre nou. Ei bine, in experienta de la Bran am descoperit altceva: am avut colegi de la 17 ani pana la 56...mint, cea mai tanara participanta avea doar....12 ani. :)
Intr-o discutie cu cineva am pus intrebarea:"Oare cum percepe fetita toata informatia pe care ne-o transmite Marius? Ca vorba aia, noi am citit atat si unele subiecte par greoaie chiar si pt noi..." Raspunsul pe care l-am gasit a fost ca desi noi aveam multe cunostinte teoretice, aveam si unele blocaje, traume pe care le traisem in viata si care ne-au facut sa ne inchidem fata de anumite emotii. Ori micuta asta, la doar 12 ani, in inocenta ei le simtea cu siguranta mai profund decat noi...
Ultima descoperire pe care am facut-o e ca eu sunt stapana emotiilor mele, eu le identific si le controlez, nu ele pe mine...si ma simt tare bine ca am aflat asta! :)

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina următoare

[*] Pagina precedentă