Autor Subiect: Autocunoastere  (Citit de 129819 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13224
Autocunoastere
« : Miercuri, 01 Februarie 2012, 12:32 »
Balanta, Caroline, Paula, ajutati-ne sa ne cunoastem! Cu ce incepem?

Offline balanta

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 626
  • ...sa fiu eu insami
Re: Autocunoastere
« Răspuns #1 : Miercuri, 01 Februarie 2012, 15:29 »
Incep eu... :)...:

In urma cu cativa ani....5 sa zicem.....am simtit ca nu imi mai gasesc locul, motivatia, rolul...facusem cumva tot ce se poate ( fiica, mama, sotie, prietena), dar  ceva ma facea sa ma simt mereu nelinistita, nemultumita, in cautare...ba chiar in cautare mereu de dragoste...ma gandeam ca sunt cumva intr-o criza existentiala....asa am ajuns la SC, asa am ajuns pe FB, asa am ajuns sa-mi fac blog, asa am ajuns sa vreau sa merg la psihoterapeut, asa am ajuns sa caut filmulete , asa am ajuns sa citesc aleatoriu orice....ca un burete avid de cat mai mult "lichid"...cred ca buretele meu mare mai e ca tot absoarbe si acum...cam asta ar fi inceputul.

Toate aceste nelinisti m-au proiectat cumva intr-o zona in care simteam ca nu apartin nici unei generatii....ori ca refuz sa imbatranesc, ori ca refuz sa accept realitatea, ori ca am ceva la cap.....cert e ca simteam ca ce e in jurul meu nu e conform cu ce doream....am facut 2 ani de psihoterapie pt a reusi sa inteleg intr-un final ca ceea ce ma guverneaza si ma face sa ma simt bine e LIBERATATEA....si aici intra tot...a gandirii, a exprimarii, a deplasarii, a sentimentelor, a varstei, a emanciparii, a dezvoltarii si ca nu pot trai dupa reguli impuse si autoimpuse....( in termenii legalitatii sociale, doar nu o sa ies sa dau in cap pe strada... :))....asa am descoperit ca in randul generatiei mele sunt cumva "ratusca cea urata"...si asa am inceput sa merg pe drumul autocunoasterii sa ma descopar, sa ma redescoper sa aflu cine sunt si ce mai vreau de la viata...

Am descoperit multe :
- ca nu am stiut sa ma iubesc sanatos
- ca nu am stiut sa pun limite
- ca repet aceleasi tipare
- ca nu "traditionalismul" ma face fericita
- ca fericirea vine din noi
- ca facem parte dintr-o societate inca "involuata" la nivel emotional

.....sunt multe de descoperit...daca vrei...si nu iti e frica de ce descoperi...! ;D

Si apoi incepe munca : cu tine, cu ceilalti...greu te accepta cei care sunt asa obisnuiti cu tine ca faci schimbari majore in viata ta !
E un drum lung si anevoios...dar acum m-am convins....atragem ce gandim, suntem ceea ce gandim si nimeni nu ne poate face fericiti....decat noi insine !

Mult timp mi-a trebuit sa invat ca iubirea de sine nu e egoism...si inca mai am de invatat...dupa 5 ani de framantari pot spune ca sunt abia la inceput... :o

"...am invatat ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti..." Octavian Paler

Offline steliana

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 5133
Re: Autocunoastere
« Răspuns #2 : Miercuri, 01 Februarie 2012, 15:38 »
Frumos spus. Mi-ar placea sa stiu ce ai simtit sau mai bine spus cum te-ai manifestat dupa fiecare descoperire. Stiu din practica ca atunci cand pasesti pe o alta treapta - evolutiva - se produc anumite manifestari la nivel de individ.
nihil sine deo

Offline Guesswho

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 1907
Re: Autocunoastere
« Răspuns #3 : Joi, 02 Februarie 2012, 14:50 »
Balanta  :), ma regasesc in randurile postate de tine, exact asa si eu am simtit la un moment dat. Desi teoretic le aveam pe toate, totusi, lipsea ceva:autocunoasterea. Pana acum cativa ani nu m-am intrebat ce vreau de la viata cu adevarat (nu ce imi impunea societatea, normele sociale, familia sa vreau.) Cu acesta sete de cunoastere am inceput sa caut articole, filme, site-uri, bloguri, carti de dezvoltare personala. E un domeniu extraordinar de interesant, nu ma plictisesc nicicand pentru ca, desi gasesc raspuns la unele intrebari, apar alte intrebari noi si tot asa. Nimic nu e intamplator, toate lucrurile se intampla la momentul potrivit,  asa s-a intamplat si in cazul meu, cand am fost pregatita sa acumulez si sa inteleg aceste informatii, atunci au aparut si oportunitatile. In urma cu multi ani am primit cadou o carte foarte interesanta de dezvoltare personala, dar in acel moment nu mi-a stranit deloc interesul. Dupa vreo 5 ani, am devorat-o, pur si simplu.
Aceasta calatorie de autocunoastere va dura toata viata dupa parerea mea, iar calitatea vietii noastre este data de ceea ce suntem noi, pentru ca atragem lucruri/situatii/oameni care rezoneaza cu noi.
In acest proces de autocunoastere m-au ajutat mult blogurile lui Marius Simion si al lui Pera Novacovici. Unele articole ale Andreei Papp mi s-au potrivit, dar cele mai multe, nu.
Am invatat sa ma port frumos cu mine, imi eram cel mai mare critic, era o mare tragedie daca greseam, orice esec era un capat de tara (cat stres adunam in sesiune :(, trebuia sa iau cu nota maxima toate examenele, asta era standardul meu),etc. Am invatat sa-mi vorbesc frumos, sa accept ca a gresi e omeneste, sa fac tot ce tine de mine atunci cand ma confrunt cu o problema, iar daca lucrurile nu ies asa cum mi-am dorit, sa fiu impacata ca n-a fost sa fie. Sunt multe de spus...
La un alt subiect spuneam ca la sfarsitul lunii februarie voi participa la un bootcamp de NLP cu tema: "Inteligenta emotionala si puterea ta interioara". Daca sunt persoane interesate voi impartasi aici din aceasta experienta. :)
Toata lumea iti vrea binele. Nu lasa pe nimeni sa ti-l ia!

Offline micaela

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 6590
Re: Autocunoastere
« Răspuns #4 : Joi, 02 Februarie 2012, 14:58 »
deci ai invatat acceptarea, si "curgerea" cu viata.  :)

da, suntem interesati sa ne impartasesti din ceea ce inveti / dezvolti la cursul acela.  :)

Offline Guesswho

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 1907
Re: Autocunoastere
« Răspuns #5 : Joi, 02 Februarie 2012, 15:24 »
Cu mare drag, abia astept sa merg  :)
Toata lumea iti vrea binele. Nu lasa pe nimeni sa ti-l ia!

Offline micaela

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 6590
Re: Autocunoastere
« Răspuns #6 : Joi, 02 Februarie 2012, 15:37 »
multumim de pe-acum.  :) cred. si mie mi-ar placea sa merg.  :)

Offline Guesswho

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 1907
Re: Autocunoastere
« Răspuns #7 : Joi, 02 Februarie 2012, 15:55 »
Din pacate, stiu sigur ca nu mai sunt locuri. Si eu am reusit sa prind unul disponibil, dar in al doilea grup, primele s-au ocupat imediat.
Voi reveni cu detalii dupa ce ma intorc, asa cum am promis, dar daca esti interesata de NLP intra pe site-ul lui Marius Simion  http://www.nlpmania.ro/ , ai ce citi acolo. Eu il urmaresc de cativa ani, l-am vazut in cateva materiale online si am invatat ,multe de la el, este o persoana deosebita, parerea mea. (Gata, nu mai spun nimic, sa nu creada cineva ca fac reclama, nu e cazul). :)
Toata lumea iti vrea binele. Nu lasa pe nimeni sa ti-l ia!

Offline steliana

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 5133
Re: Autocunoastere
« Răspuns #8 : Joi, 02 Februarie 2012, 16:30 »
Foarte frumoase impartasiri. Procesul autocunoasterii se repeta in fiecare viata. Asa cum spunea draga noastra Balanta, simte si stie ca repeta din greselile facute anterior- altor vieti. Sunt foarte multe de spus ... este greu de impartasit atunci cand nu ai curaj, initiativa dar mai ales -  macar, macar un contact cu cineva despre care poti crede ca poti evolua ...
Mi s-a intamplat sa pot participa la seminarii la care aveam doar secvente de retrairi si acceptari insa rezonanta ... ioc ;D mi-am expus direct parerea iar initiata\ul ... ramanea blocat\a.
Nici nu m-am obosit sa inreb de ce? Timpul mi-a demonstrat ca ma cunosteam mai bine decat m-ar fi putut face ea\el sa ma cunosc.

Pentru unii dintre noi, cunoasterea de Sine nu inseamna aproape nimic. Pentru altii ... inseamna regasirea.

Vad aici acceptarea ... Cati dintre voi a-ti exersat acceptarea?

Imaginati-va pierderea celei mai dragi fiinte ... limitati-va doar la UNA!
Plangeti precum ar fi pentru ultima data cand va vedeti.  Incercati toate posibilitatile de eliminare a neacceptarii, pana ajungeti la acceptare. Puteti exersa? Este cumplit!
Universul mi-a oferit acest exercitiu exact la momentul potrivit. Aveam constientizarea, aveam viziunea a ceea ce ar putea urma, am facut totul ca raul sa nu se intample. Si totusi am acceptat, daca s-ar fi intamplat.

Martori a ceea ce scriu: fetele din fostul ABC, Capsunik si multi altii care stiu ca nu mint si nu port masca ... desi sunt de nerecunoscut, atunci cand accept.

Ca sa putem ajunge la Sinele Superior trebunie sa depasim Sinele!
Cati dintre noi il cunosc?

nihil sine deo

Offline balanta

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 626
  • ...sa fiu eu insami
Re: Autocunoastere
« Răspuns #9 : Joi, 02 Februarie 2012, 17:25 »

" Imi dau seama ca procesul de acceptare ar fi ca o eliberare. A pierde o fiinta draga e totuna cu a nu fi egoist si a-i da drumul de langa tine. Cand esti egoist cumva persoana careia nu vrei sa ii dai drumul iti face bine tie insuti si nu stiu daca musai te gandesti la binele lui. E nevoia ta. Cred ca acceptarea te elibereaza. Eu inca imi caut Sinele. Abia incep sa exersez acceptarea. Sau imi fac curaj sa exersez. Mai bine zis tot timpul m-am aflat in treaba altcuiva. Si treaba mea a fost lasata balta. Acum e vremea sa ma aflu in treaba mea. Nu stiam de ce atrag barbati slabi, de ce am norocul sa cunosc barbati sub nivelul meu...cu timpul am aflat ca eu ii materializam cumva ca sa fiu "salvatoarea". Cum, nu vezi cate fac eu pt tine? Cum nu vezi de cate sunt in stare daca eu te iubesc? Tu ai nevoie de mine!...ehei...si inca muncesc aici...e scris in ADN- ul meu.

Steliana, am sentimentul ca esti la ani lumina distanta de mine cu autocunoasterea...dar in acelasi timp te simt aproape! :)
"...am invatat ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti..." Octavian Paler

Offline steliana

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 5133
Re: Autocunoastere
« Răspuns #10 : Joi, 02 Februarie 2012, 18:00 »
Draga prietena!
Sa nu uitam! Suntem aici odata cu Sinele! Superiorul, determina alta dimensiune.

Nu te crampona doar de un aspect. Priveste si asculta! Intreaba-te! Receptioneaza mesajele! Vezi efecte! Cauta cauza! Corecteaza!

Iubeste-te, iubeste-te, iubeste-te asa cum esti! Daca din cartile pe care le-ai citit ti-a scapat ceva, iti spun ca pot fi "oglinda". Esti spuperba, pentru ca esti! Superba!

Incearca sa nu iei in seama ceea ce-ti spun. Uita-te doar in oglinda! :)
nihil sine deo

Caroline

  • Vizitator
Re: Autocunoastere
« Răspuns #11 : Joi, 02 Februarie 2012, 19:50 »
Balanta si Guesswho... asa ceva este mai mult decat o coincidenta. As putea rescrie despre mine tot ce ati scris voi mai sus, cuvant cu cuvant. Maniera mea de a descoperi toate acestea despre mine si de a reactiona a avut doua laturi (in afara de a citi carti si de a merge la cursuri): sa ascult.
1. Sa ascult oamenii de langa mine, chiar daca in sinea mea le deau dreptate 1% sau 100%, in aceeasi masura. Fiecare reprezinta un reper, in raport cu care te poti autositua.
2. Sa ascult intuitia si "intamplarea", mai mult decat rationalul si planificarea.

Ar fi prea multe de scris si oricum - raman la parerea mea - comunicarea online pierde mult din valentele comunicarii directe. Pe de alta parte, daca tot ne dorim (si se pare ca suntem) o comunitate avand deja anumite afinitati, poate n-ar strica o tabara "Cunoaste-te pe tine insuti", in care sa nu fie nimeni mentorul sau "formatorul-sef", ci noi sa fim doar mediatorii care sa faciliteze canalele prin care expetienta fiecaruia sa ii "formeze" pe ceilalti.
Profesional, asta ar semana intrucatva cu un curs de team-building, unde eu - cel putin - pot aplica chestionare, metode si jocuri de rol pentru a defini "omul potrivit la sarcina potrivita"... daca exista doritori.

Offline balanta

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 626
  • ...sa fiu eu insami
Re: Autocunoastere
« Răspuns #12 : Joi, 02 Februarie 2012, 22:26 »
 Imi aduc aminte ca acum vreo 2 ani juma...am tot inceput sa aud de psihoterpie...mai o prietena dupa divort, mai alta cu un copil problema....si atunci am vrut si eu! Cand am ajuns in cabinet eu i-am zis : nu stiu daca am vreo problema de rezolvat ( exceptand ca suntem cu toti "luati") dar eu vrea sa ma cunosc si sa aflu cine sunt. A fost interesant...am descoperit in afara de faptul; ca libertatea e practic insasi felul meu de a trai ca duc o lupta permanenta care rezulta din neintelegerile intre eul feminin si eul masculin, incercand cumva sa le echilibrez pe amandoua

apoi am descoperit cu uimire ca mi-am crescut cumva sanatos copilul....inca sunt uimita si acum...

"...am invatat ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti..." Octavian Paler

Offline steliana

  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 5133
Re: Autocunoastere
« Răspuns #13 : Sâmbătă, 04 Februarie 2012, 10:35 »
Orice societate are la baza si este condusa de norme, principii, regului, dar mai ales etica. Ca sunt sau nu, in acord cu noi, cred ca difera la nivel de individ. Insasi faptul ca tindem sa ne cunoastem cat mai bine, tine pentru unii dintre noi de o lipsa a acestora sau de o determinanta. Faptul ca libertatea este prevazuta, depinde doar de noi cum o intelegem si cum ne manifestam.

Cred ca la baza autocunoasterii stau cei 7 ani!
Daca societatile ar tine cont (si) de acest lucru, evolutia ar fi alta.
nihil sine deo

varsator38

  • Vizitator
Re: Autocunoastere
« Răspuns #14 : Sâmbătă, 04 Februarie 2012, 15:48 »
" Imi dau seama ca procesul de acceptare ar fi ca o eliberare. A pierde o fiinta draga e totuna cu a nu fi egoist si a-i da drumul de langa tine. Cand esti egoist cumva persoana careia nu vrei sa ii dai drumul iti face bine tie insuti si nu stiu daca musai te gandesti la binele lui. E nevoia ta. Cred ca acceptarea te elibereaza.

grea eliberare...dar e asa de adevarat ce spui balanta.viata m-a incercat facandu-ma sa trec prin asa ceva si in final ajutandu-ma sa inteleg acest "proces de acceptare" de care pomenesti.povestesc acum pentru prima data,un episod din viata mea care m-a urmarit mult timp...foarte pe scurt...luptam alaturi de sotul meu,pentru a invinge cancerul...nici acum nu stiu exact a cui lupta a fost...stiu doar ca boala a invins...cu toate fortele si resursele sufletesti,financiare si cu credinta ca vom reusi sa invingem boala,l-am supus pe sotul meu,cu acordul sau fara acordul lui, la nenumarate tratamente,interventii,etc...pana la un moment dat,in care mi-a spus"lasa-ma sa mor,nu ma mai du nicaeri"...atunci am realizat cat am fost de egoista...luptam oare pentru el sau pentru mine si copilul meu...
in final,dupa atata timp...acceptarea destinului...e inevitabila...depinde doar cum si in ce moment,o intelegem fiecare.