Stai putin... Pai daca exista toate aceste nepotriviri de la inceput, te casatoresti?!
Daca esti destept, nu.
Daca esti tanar si cunosti viata doar din carti, poti crede ca, daca omul acela are multe calitati pe care le apreciezi si le-ai gasit cu greu la altii, nepotrivirile (care nu par atat de grave la inceput) vor fi rezolvate de timp... e o premisa foarte gresita, dar pe atunci nu stiam. Citisem romane care vorbeau despre iubirea care vine cu timpul langa un om bun. Si exista si varianta asta, cu conditia sa fie chimie. Partea hilara e ca, din cauza lipsei de experienta, gaseam chiar si lipsei de chimie cu totul alte explicatii. Deci, pe scurt, cu naivitate si un dram de prostie, da, te poti casatori
...si-apoi, nepotrivirile nu sunt atat de suparatoare la inceput, dar devin instrumente de tortura, cu timpul. De exemplu, ceea ce la inceput parea echilibru, calm si o capacitate interesanta de a-l asculta pe celalalt, in timp a devenit defectul unui ermetism care il impinge pe partener in acea singuratate in doi de care se tot vorbeste, si care e mai chinuitare decat singuratatea "de unul singur". O vreme te poti simti bine fiind ascultat cu interes si cu privire iubitoare, dar cu timpul incepe sa-ti tiue urechile de atata tacere din partea cealalta...etc. etc.
Pe scurt, aveam premisele unei prietenii, necum ale unei casatorii, insa eu le-am confundat si am rationat gresit.
Stiu, pare stupid, dar se intampla pe vremea noastra, cand invatam orice la scoala geografie, istorie, mate, fizica insa nu invatam sa ne cunoastem pe noi si pe ceilalti...
nu pot sa dorm...