Arhiva > Arhiva
Intrebari pentru un single
Caroline:
Nu mi-am dat seama ca asta faceam (deformatie profesionala), altfel ma mutam pe topicul "Dezvoltare personala". ;D Lasand gluma la o parte, ar fi mai degraba pentru "Experiente de viata", ca raspuns la intrebarile unui single. Pentru un curs de training, trebuie sa "ies" din mine insami si sa incerc sa raspund pe cat posibil profilelor tuturor celor care ma asculta. :coolsmiley:
Da' uite ca mi-am mai amintit o regula de gestionare a timpului (pe asta am invatat-o la un curs):
Timpul cel mai important (si care este adesea neglijat de majoritatea) atunci cand iti pui in practica un proiect personal este acela de reflectie. Daca iti acorzi suficient timp pentru a reflecta la proiect pe toate partile, pentru a pune in balanta motivatiile si impedimentele, pentru a ierarhiza prioritatile in timp, timpul pentru a actiona devine floare la ureche si riscul sa lasi totul balta "din lipsa de tim" e mai mic. Ori suntem cu totii atat d e ocupati sa raspundem la telefoane in orice moment, sa permitem celor dragi sa nu ne lase nicio secunda pe zi cu noi insine, sa "evadam" la TV etc. incat uitam tocmai acest timp de reflectie... si lucram "la botul calului" (fr. sur mesure), pe principiul "daca nu curge, pica" sau "daca tine, tine". Timpul de reflectie ne obliga sa ne ridicam deasupra prozaicului si meschinului zilnic si sa vedem lucrurile in ansamblul lor.
Concret... De exemplu, eu aplic aceasta regula cand am de facut un proiect extrascolar. Sa zicem ca am un timp limitat la dispozitie. Cat imi trebuie sa tehnoredactez efectiv proiectul - o zi, maxim doua. Ca sa fac rost de hartiile necesare (adica birocratia) - tot asa. Daca am o luna la dispozitie, incep asa:
- doua saptamani "sap" dupa informatie: cum si unde incadrez proiectul, care sunt partenerii, ce fel de proiecte s-au mai facut in domeniu... Citind foarte mult, gasesc si informatii folositoare, dar capat in acelasi timp si obisnuinta de a folosi buzzwords - cuvinte care exista doar intr-un anumit "jargon", aici, al proiectelor, precum aquis european, dezvoltare durabila, valorizarea si diseminarea rezultatelor... un fel de limba straina, la inceput. :o
- alte doua saptamani discut (fara sa pun nimic definitiv pe hartie) cu oamenii din jur, cu partenerii sau cu cine apuc despre ce am putea face. Cam acum se produce revelatia... daca stii ce vrei sa faci, unde vrei sa ajungi, atunci obiectivele si activitatile (adica raspunsul la intrebarile cu cine, cum, unde si de ce) vine de la sine.
- in ultimele 2 - 3 zile pun totul pe hartie si fac dosarul - e usor, fiindca totul e deja foarte clar in cap, datorita... timpului de reflectie. :)
Inca ceva: Daca proiectul e important pentru tine, nu permite ca in timpul din perioada de reflectie sa fii distras de factori perturbatori. Daca pe moment te gandesti si-ti vine o idee, nu mai raspunde nici la mobil pana nu o vezi in clar (in cap sau pe hartie). Cu exceptia problemelor de viata si de moarte, orice "urgenta" poate fi rezolvata la fel de bine si o ora mai tarziu... uneori chiar si a doua zi.
Cam asa fac si cu proiectele personale. In general, eu ma uit la apelurile pierdute si sun eu inapoi, dupa ce-am terminat ce consideram mai important pentru mine. I-am invatat pana si pe unii incapatanati din jurul meu sa nu mai apeleze de 10 ori la rand, e suficient o data, ca daca nu raspund, sigur ii sun inapoi.
Balanta, despre training... nu acum, ca saptamana viitoare e "Scoala Altfel" si io-s in alea ultimele doua zile, cand am stabilit tot, da' trebuie sa-mi mai fac si hartiile. ;D
almi_gabi:
--- Citat din: bitek din Vineri, 30 Martie 2012, 19:00 ---Cum te impaci cu tine, vazand cate ai ratat, cate ai de recuperat, cate mai poti recupera din ele (cate vei pierde, cu siguranta, fiindca nu vei putea atinge totul; cum alegi la ce renunti?) cand simti din ce din ce mai mult apasarea timpului ? - asta e pentru mine (probabil ca de-aia ma apuca dracii cand dorm mult, e un posibil efect colateral).
--- Terminare citat ---
cate intrebari !!
ma impac bine cu mine, sunt persoana care ma accept 100% asa cum sunt si asta nu pretind de la nimeni altcineva :);
apoi cand o usa se inchide, in alta parte se deschide alta usa asa ca nu cred ca poti numi ratat ci doar faptul ca ai luat-o pe un drum in loc de altul;
iar apasarea timpului - o simt de la cativa ani cand nu aveam timp sa ma joc atat cat imi doream; acum nu am timp pentru multe alte lucruri dar exista lucruri pe care mi le doresc mai mult decat pe altele si asa apare lista de "prioritati" si pentru ceea ce este important intotdeauna exista timp
Caroline:
--- Citat din: almi_gabi din Duminică, 01 Aprilie 2012, 15:27 ---ma impac bine cu mine, sunt persoana care ma accept 100% asa cum sunt si asta nu pretind de la nimeni altcineva :);
--- Terminare citat ---
Felicitari, nu cred ca sunt multi cei care pot spune asta. Intrebare: se aplica pe timp indefinit?
In general, se stie care este ratiunea de a fi a unei mame, de exemplu. Eu vad insa in fata mea un fel de vid de viitor... Uneori am impresia ca traiesc o cursa cu obstacole si singura mea ratiune de a fi este sa trec de urmatorul... fara sa stiu cand si cum va fi cel care urmeaza dupa el.
In alte cuvinte, am sens atata timp cat am un target sau un deadline de atins (personal, profesional, nu conteaza). Pe urma, trebuie sa-mi caut alt sens de a fi. Nu-mi iese (desi tare mi-as dori uneori) sa traiesc pur si simplu: adica sa ma "vad" trezindu-ma in fiecare zi la aceeasi ora, avand acelasi serviciu, aceleasi tabieturi alimentare, acelasi stil vestimentar, aceleasi griji si aceleasi bucurii cu aceleasi ocazii, sarbatorind mereu in acelasi fel si cu aceeasi oameni etc. o viata intreaga. Si ma oftic... :'(
Intrebare: Care sunt sau ar trebui sa fie posibilele ratiuni de a fi ale unui single?
bit:
Viata. Asa cum e. Cu bune si rele. Si o doza mai mare de curaj. Pentru ca e nevoie cand esti singur.
micaela:
--- Citat din: Caroline din Miercuri, 11 Aprilie 2012, 22:50 ---Intrebare: Care sunt sau ar trebui sa fie posibilele ratiuni de a fi ale unui single?
--- Terminare citat ---
Grea intrebare, Caro.
Teoretic ratiunea vietii noastre trebuie sa fie independenta de ceilalti... am vrut sa-ti spun asta, dar apoi mi-am zis ca as fi ipocrita. recunosc ca ratiunea mea de a fi principala este in copii, in dorinta mea de a-i creste oameni frumosi si de a-i vedea pe un drum al lor. insa va veni o zi cand isi vor lua zborul si, la ritmul in care trece timpul, ziua aceea nu e foarte departe. care va fi ratiunea mea de a fi atunci? o vreme vor mai fi targeturile profesionale, dar si acelea se vor sfarsi. alt sens? pai as zice ca a face ce-ti place e un mod de a trai cu sens, fara a avea "un sens" (catre niste obiective anume). :) Eu ma gandesc ca voi picta, de exemplu, dar cine stie ce va fi peste doua decenii si jumatate...
Tot un soi de ratiune a vietuirii este speranta si curiozitatea de a trai viitorul, povestea lui cu surprize (frumoase). Se poate intampla intr-un an cat intr-o viata. Poti intalni, in cel mai neasteptat mod, omul potrivit cu care sa ai si copii (ai vostri sau ai lui)... cine stie ce sens va capata viata ta, a mea, a oricui. :)
as mai cugeta, dar trebuie sa ma culc. maine ma scol f. de dimi si plec din Bucuresti 2 zile. n-am terminat nici bagajul...
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă