carmenutzo, carmenutzo, cred ca starea ta putin irascibila vine de la vremea asta care nu mai vrea sa se insoreasca in mod stabil, previzibil si permanent, uuuuuuf!
asculta, daca ma provoci, ei bine, am sa iti destainui ce cred eu despre tine din tot ce am citit printre randuletzele matale:
eu cred asa: ca tu esti un om de aur, cu o inima calda si uriasa, care a fost educat de cand era mititel de tot (omul ala din tine) sa dea inainte de a cere sau lua ceva, sa-si faca treaba inainte ca altii s-o inceapa macar, si ca undeva, la un capat, odata, va veni ea si o recompensa pentru tot efortul si chinul asta.. dar iata ca lucrurile, vremurile si lumea s-au schimbat atat de hidos si de neasteptat de la momantul cand eu si cu tine credeam asa ceva, incat acum, lovite peste botic de viata, si inca incomplet dezmeticite dupa asta, nu reusim sa pricepem de ce continuam sa o luam peste botic, de ce lumea nu face la fel ca noi iar de recompensa nu mai vorbeste nimeni.. am ghicit un pic din tine?
ia-ma si pe mine la tango!
