De ce suntem single ?

[micaela]

eu m-as incadra la varianta 2.  totusi, nu cred ca se spune asa... sper. 

[fortuna777]

Hai sa revin on-topic: imi amintesc ca acu citiva ani o colega care urma sa se casatoreasca avea dubii mari cu privire la persoana aleasa. Si am intrebat-o uimita de ce mai face pasul asta. Mi-a raspuns ca daca nu merge mariajul va divorta, si ca societatea judeca mai aspru o femeie care nu a fost deloc maritata decat pe una divortata, iar ea nu e pregatita sa infrunte gura lumii. Asa e?

nu cred asta...era complexul ei, frica ei de a nu ramane fata batrana. Lumea nu te judeca pentru asta...sunt atatea femei singure si care au facut copii in afara casatoriei...si sunt ok, duc o viata echilibrata si normala. Cu ce este mai implinita o femeie care are un mariaj nefericit? ???Ca n-o judeca lumea?...mi se pare judecata unei persoane infantile si care se pretuieste prea putin pe sine insasi

[iulia17]

ai dreptate, exact astea au fost cuvintele ei: ca-i e teama de eticheta de fata batrina. iar mariajul ei continua si acum, doar pe hirtie. e una din fetele la care m-am gindit cind am deschis topicul cu Singuratate in doi.

[micaela]

ohoho...cate singuratati in doi exista....
trebuie mult curaj sa-ti recunosti asta si sa-ti mai dai o sansa...divortand....

[micaela]

cred ca astazi lucrurile s-au mai schimbat... nici solitudinea, nici divortul, nici situatia de single-parent nu mai sunt judecate atat de aspru... si cine judeca, nu merita luat in seama.

[iulia17]

pai problema nu e ala care judeca, ci ala care se simte judecat.

[micaela]

pai sa nu se mai simta...sau sa invete sa nu-i mai pese de cei care-l judeca...sa-i pese numai de opinia oamenilor de bun simtz care se feresc sa judece situatia altuia nefiind ei niciodata (cu totul) in ea. omul e dator sa fie atent la ce-si doreste el cu adevarat (in fiinta sa0 nu la ce se asteapta societatea de la el, dupa nush' ce cutuma a momentului si locului... esti dator sa fii fericit cu o unica conditie: sa nu faci ceva care sa dauneze celorlalti.

[fortuna777]

exact, problema este a celor care se simt judecati, care se considera stigmatizati. Eu personal sunt o familista convinsa...mi-am dorit dintotdeauna un sot si multi copii. Am fost casatorita o singura data si am un singur copil. Nu mi-a fost rusine niciodata ca am divortat si nu m-am simtit aratata cu degetul .... Mi-ar fi fost rusine de mine si de copilul meu sa traiesc intr-o casnicie sufocata de compromisuri, care nu mai functiona, langa cineva care nu putea sa-mi ofere nimic si langa care nu puteam sa fiu fericita N-as putea sa ma marit doar pentru eticheta de "femeie maritata"

[micaela]

achiesez.  idem cu o diferenta: 2 childreni. 

[micaela]

pot sa observ ceva: noi, femeile, suntem din ce in ce mai destepte (serios ) dar...suntem si mai fericite? 

[fortuna777]

dintr-un punct de vedere...da , dar din altele...nu

[marcutza]

pai problema nu e ala care judeca, ci ala care se simte judecat.

gasesc probleme de ambele parti !
cel care judeca = cine esti tu si cine-ti da dreptul de a judeca ?
cel care se simte judecat = societatea are influente deloc placute si de aici sentimentul.

indiferent de statut nu cred ca cineva e in masura sa aplice vreo judecata, sunt de acord cu ce ati spus mai sus: gura lumii sloboda !
dar nu noi suntem lumea ?

[iulia17]

eu intotdeauna am zis ca cel mai mare critic al meu sunt eu

[lotus_flower]

Buna ziua!
E prima mea interventie pe acest forum...am 33 de ani mi-as dori sa pot socializa in real cu persoane din Constanta,pentru ca imi este mai la indemana...imi place sa ies, imi plac calatoriile acolo unde este natura, sunt o fiinta sociabila, vesela, insa de cativa ani , m-am ,,trezit" fara voia mea singura, in urma decesului sotului.Toate cunostintele mele sunt casatorite sau au relatii si prefera sa-si petreaca altfel timpul. Apreciez tot ce inseamna calitate si bun gust, oamenii cu integritate morala si recunosc ca mi-am pastrat sufletul sensibil si iubitor de frumos .....nu mai vreau sa ma plimb singura, o perioada singuratatea chiar a fost pozitiva si mi-a oferit posibilitatea redescoperirii mele, insa ,de la o vreme, erodeaza incet-incet...
am citit destul, am privit filme destul, tv nu mai e o optiune ...deja as avea o pretentie uriasa sa vreau pe cineva in viata mea,atata timp cat mai cred in iubire si sentimente intr-o lume prea rapida si saritoare peste ,,etape"...m-as multumi sa-mi pot petrece timpul cu oameni  asemanatori mie ca si gandire sau simtire...
Week end-urile trec greu si iubesc atat de mult sa ma bucur de tot ce inseamna viata....desi sunt tanara, sunt draguta si  inteligenta m-am saturat de cliseele cunoscutilor care nu pot intelege ca, de la un moment dat, singuratatea poate deveni apasatoare.....

[micaela]

bun-venit floare de lotus.