Salutare tuturor! Răspunsul meu cuprinde câte puțin din răspunsurile de până acum: pentru că alegerile mele în materie de bărbați s-au dovedit greșite, pentru că nu pot accepta compromisuri care încalcă esența principiilor mele de viață, pentru că, probabil, nu am văzut la părinții mei un model pozitiv de relație, pentru că nu mi-a fost cultivată încrederea în mine etc... Am fost căsătorită 5 ani (după alți 5 ani de relație cu același bărbat), apoi am încercat o relație cu un cu totul alt tip de bărbat... A fost bine o perioadă, până mi-am dat seama că nu sunt împlinită nici în acea relație. Cred că nu l-am cunoscut încă pe EL.
Însă cel mai mult rezonez cu faptul că sunt single pentru că numai așa mă pot cunoaște mai bine, îmi pot înfrunta și gestiona temerile și, poate cel mai important, îmi pot recapăta încrederea în mine, ceva ce am pierdut nici eu nu știu când...
Și acum vin toate avantajele celibatului: poți cunoaște oameni noi, relaxați, poți descoperi în tine resurse nebănuite, poți explora lumea, poți dezvolta pasiuni și hobby-uri noi, poți... dar, stai, asta poți face și într-un cuplu, nu? Astfel de cuplu îmi doresc să formez cu cineva, acel EL care nu mai apare odată...!
PS: Cum să fac să îmi înving teama de a mă înscrie la o excursie? (pe lângă faptul că nu prea găsesc locuri la niciuna în viitorul apropiat!)
