Forumul celor nou intrati > Prezentare nou intrati
De ce suntem single ?
bit:
Sau dorinta de a fi, de a imparti, de a...cu cineva ti-a fost imbacsita asa de tare de un cineva precedent incat preferi solitudinea. Asta ar fi o varianta. Alta ar fi faptul ca observi ca esti o fire dificila (chiar foarte) si esti constient ca nu ai cum sa-ti gasesti jumatatea tocmai din cauza asta. Si atunci ce faci? Renunti la ceea ce te face sa fii tu doar ca sa nu fii singur? Pana cand? Pana cand se aduna multe si ceva se-ntampla. Nu. Consider ca cuplul e o ecuatie cu suficient de multe necunoscute incat nu o pot rezolva de unul singur. Asa ca nu zic nici da dar nici nu. Pur si simplu las lucrurile sa se-ntample.
balanta:
as combina si de la tine Sara si de la Bitek...am dorinte de impartit care din pacate nu se asorteaza cu dorintele altora...si altii au dorinte de impartit dar nu sunt pe gustul meu...nu chiar toate...ei daca adaug si timpul, si educatia si evolutia personala si varsta si chima si bagajul emotional si familia extinsa si sanatatea ...wow ce ecuatie...cine sa o rezolve ?...care e probabilitatea?
Caroline:
Sunt tentata sa subscriu @bitek, dar completez: "In doi" nu merita decat atunci cand amandoi se simt mai bine astfel decat single. ;)
Sara:
--- Citat din: Caroline din Miercuri, 28 Decembrie 2011, 20:42 ---Sunt tentata sa subscriu @bitek, dar completez: "In doi" nu merita decat atunci cand amandoi se simt mai bine astfel decat single. ;)
--- Terminare citat ---
Foarte frumos spus...
Dar ca sa ajunga sa "merite"... nu stiu de ce, dar sunt tentata sa spun asa: ca sa merite, trebuie sa risti, sa ai cuajul sa te autodepasesti, sa-ti invingi temerile si falsele conceptii despre tine si despre altii, si, nu in ultimul rand, cred ca e nevoie sa stii cand si pentru ce sa lupti ca sa ajungi la un moment dat sa spui: ne simtitm bine in doi, a meritat tot efortul pe care amandoi l-am depus (cel mai adesea nu in acelas timp).
Pentru unii poate suna a utopie, pentru altii a imposibil. Iar pentru unii doar indrazneala de a visa la imposibil, astfel incat imposibilul sa devina posibil.
PS: Ultimele 3 mesaje imbina foarte frumos ceea ce poate multi am dori sa avem: o relatie in care sa fim noi insine, sa nu ne pierdem putin cate putin particele din personalitatea noastra, dar si sa ii dam voie in acelasi timp partenerului/partenerei sa fie el/ea insasi. Iar asta eu cred ca nu se intampla brusc, inca de la inceput. Un proces de armonizare este necesar, un timp anume pentru a vedea ce poti accepta si ce nu, pentru ce poti tolera si ce nu poti tolera, pentru a afla daca esti pregatit a face anumite sacrificii pentru a fi intr-o relatie (pentru ca din pacate, fie ca ne pace sau nu, sacrificii sunt si vor fi in orice relatie, indiferent de natura ei, conteaza numai cum le faci - cu inima usoara, sau contrans si cu inima grea).
Cand simti in tine ca ai mult de daruit - DE DARUIT fara a cere ceva in schimb, fara a emite pretentii, fara a scoate ochii, fara a revendica, tipa, cere, mutila personalitatea celui de langa - acceptand ca probabilitate faptul ca cel de langa tine poate are numai de luat, cred ca persoana de care ai nevoie se iveste la orizont si ai cui da si cineva are de luat, implinindu-se un echilibru natural. Ceea ce poate deranjeaza cel mai adesea este tocmai faptul ca DAI si nu primesti (cand poate asta ti-e menirea momentana) si ca nu primesti ceea ce VREI TU de fapt, ci primesti ceea ce cel de langa are si poate sa-ti dea.
Citeam zilele trecute o carticica depre comnicarea relationala pe intelesul celor mici - chiar asa se numeste carticica (idei din metoda ESPERE a lui Jacques Salome, in traducere libera Energie Specifica pentru o Ecologie Relationala Esentiala). Mi s-a parut extraordinara.
Caroline, poate te va inspira si ajuta in sfera prefesionala si nu numai (am inteles ca activezi in domeniul invatamentului).
Va atasez o brosurica pe care am scos-o de pe site-ul oficial al lui Jacque Salome, brosura pe care eu mi-as dori sa o printez. Am gasit in ea cateva principii atat de clar si frumos enuntate, atat de "bun-simt" si totusi inca necunoscute multora in manifestarea fireasca.
Sara:
--- Citat din: bitek din Miercuri, 28 Decembrie 2011, 13:50 ---(...) observi ca esti o fire dificila (chiar foarte) si esti constient ca nu ai cum sa-ti gasesti jumatatea tocmai din cauza asta.
--- Terminare citat ---
Cine defineste un om ca fiind dificil?
Oare nu tocmai cel ce refuza sa-l inteleaga pe celalalt? Esti un om dificil, esti un om dificil, esti un om dificil, cine se se inteleaga cu tine?
O auzi la tot pasul, ba cei din jur, cu "bunavointa" ti-o mai si spun, spre "binele" tau cica si ajungi sa crezi un mit: ca esti dificil.
Dar in realitate NU esti dificil, ci esti TU, cu personalitatea ta distincta fata de cea a altor oameni.
Daca ai alte cerinte, daca ai alte necesitati, daca vrei pur si simplu ALTCEVA decat altii, asta nu inseamna ca esti dificil, ci ca esti ALTFEL decat altii :)! Si e firesc sa fii altfel decat altii. Cu multi ani in urma am invatat pare-mi-se la logica in cls. a IX a ca fiecare este unic in felul lui. Pai....daca suntem UNICI, e firesc sa fii intodeauna "altfel" decat ceilalti.
Si pentru faptul ca suntem altfel decat ceilalti, ne permite atat noua insine cat si celor din preajma noastra sa ne imbogatim reciproc personalitatile prin ceea ce noi oferim inconstient si prin ceea ce altii ne daruiesc altii inconstient (la nivel constient procesul de "imbogatire a personalitatilor noastre e si mai rapid si mai mult scutit de suferinta, pentru ca prin constientizare stii ce oferi in mod constient, stii ce refuzi in momd constient si, de asemenea, stii ce primesti si daca e cazul sa primesti ce ti se ofera).
Mergand pe firul invers a celor ce tocmai am scris: cum am defini noi un om dificil?
Eu cand ma refer la un om ca fiind dificil, ma gandesc la un om cu care este necesar sa depun niste eforturi in a comunica ce vreau si ce asteptari am eu de la el. Un om care intelege lucrurile in maniera lui, fara a-l interesa de mine sau de altii.
Voi cum vedeti un om dificil?
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă