Forumul celor nou intrati > Prezentare nou intrati
De ce suntem single ?
luciamanta:
Gandindu-ma la vechea mea relatie, m-am intrebat cat de mult am fost impreuna cu iubitul meu, fiindca am observat un paradox: cu cat ne apropiam noi doi, cu atat ne indepartam, ne desparteam. Ne desparteam lent, usor. Ne apropiam vietile din punct de vedere material si ne desparteam sufletele. Foarte ciudat! Ne desparteam aproape iremediabil, fiindca nu avea o limba comuna.
luciamanta:
Valaura11, te apreciez foarte mult, imi place sinceritatea ta, taria ta de caracter, demnitatea ta si indreazneala ta de a spune lucrurilor pe nume!
lill:
--- Citat din: valaura11 din Duminică, 18 Septembrie 2011, 16:01 --- "Nu stiu altii cum sunt" dar eu asta am ales. Eu ma refugiam in carti intr-o camera, el la tv la sport in alta camera, fiind multumit ca nu-l deranjam (asta fiind pasiune... >:(). Problemele au fost mai grave desigur dar in acel punct ajunsese relatia. Nu am de gand "sa dau din casa" si nici nu-mi sta in caracter, dar cam asta e realitatea pe care ce-i mai multi o traiesc de ajung la despartire. Nu am vazut prea multe relatari ale useri-lor despre problemele intampinate de ei de au ajuns sa fie singuri. Fiecare evita sa scrie ceva concret, doar generalitati. In casa, in doi, traim efectiv cu problemele inerente unei casnicii. Cine face piata, cine gateste , cine spala, cine calca rufele, cine face curatenia, cine plateste facturile, cine se ocupa de educatia copiilor. Deja am obosit scriind. Si totusi cand toate astea cad numai pe umerii unuia, e deja f mult, bineinteles si mersul la serviciu, apoi primesti drept recunostinta o vorba tare de tot: ce faci mare lucru, decat ce face orice femeie. Am primit aprecierile de rigoare deja f tarziu, dupa ce s-a dat cu capul de pragul de sus. E egal cu zero. Spuneam intr-o relatare pe forum ca cei mai multi oameni nu apreciaza ceea ce au (ma refer la sanatate dar si la alte lucruri pe care tot ei si-au dorit sa le aiba), au impresia ca merita ceea ce le ofera destinul si pot sa jongleze. Am luat decizia ferma dupa lungi deliberari cu mine insami. Niciodata si nimic nu ma va intorce din drumul meu. Decat sa spun : vai de noi mai bine spun vai de mine". Dar culmea ca-mi este f. bine asa si-i multumesc f. des bunului Dumnezeu ca mi-a dat puterea de a face acest pas, salvator.
--- Terminare citat ---
Salutare tuturor!
Sunt de cateva zile pe aici si acum ca am prins suficient curaj sa ma "arat", doresc sa felicit si eu initiatorii proiectului.
Referitor la cele de mai sus, subscriu in totalitate! Dupa aproape zece ani de relatie din care cel putin 3 de minciuni am inteles ca singuratatea in doi este mai grea decat imi este in prezent. A trecut deja o luna si ma simt ok, nu simt dor, nu mai simt mila si nici macar vinovatie ci doar regret ca am lasat timpul sa treaca sperand cand maine se va face lumina si voi fi apreciata. In zadar am schimbat "camera", lipsa de comunicare nu rezolva nimic.
Din ce cauza suntem singuri "in doi"?, este evident ca adevarul este undeva la mijloc. Fiecare greseste si cauta explicatia in partea cealalta sau cel putin asa a fost in cazul nostru.
Dupa mai mult de o luna aflu ca plange, este tarziu si pentru noi si pentru el, insa nu este tarziu pentru cea care imi va lua locul si pentru cel care ii va lua locul. :'(
julia:
salutare si tie!! si nu te sfii sa te "arati" pe aici oricind iti face placere
daca vrei sa ne spui mai multe despre singuratate in doi ai aici un topic intreg: http://forum.singlescamp.ro/index.php/topic,638.msg54443.html#new
almi_gabi:
bine ai venit lill!
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă