Buna seara. Nu cred ca a existat vreun moment in care am fost "singura", ci doar momente in care nu m-am gasit pe "mine" in "mine". De ce nu am langa mine un alt "eu"?Sau de ce imi doresc un alt "eu" langa mine? Poate pentru ca intotdeauna am vrut sa vad, in ochii barbatului de langa mine, aceeasi intensa bucurie, surpriza, curiozitate si dorinta care sunt cuprinse in privirea pe care eu o oglindesc in ochii lui. E normal? E anormal? Nu stiu...