Forumul celor nou intrati > Prezentare nou intrati
De ce suntem single ?
gabi_nico:
Bine zis eEduard! Daca ar fi persoanele potrivite asa peste tot probabil nu am mai fi ajuns sa analizam situatiile mai bine, sa ne analizam pe noi mai bine.
eEduard:
Bărbații sunt ca Roșia Montană...au comori în adâncuri și sunt plini de mister... :angel:
aprilie:
Geta, eu ... am intentionat doar sa sa le incurajez pe gabi_nico si pe stefi impartasind aici din experienta proprie ... nu stiu ce s-a inteles :giggle: dar eu sunt intr-o stare super ok ... cred :-\ :laugh: Iti multumesc mult pentru gandul tau cel bun :flori:
--- Citat din: eEduard din Vineri, 16 August 2013, 17:45 ---Noi cei pentru care viața a fost un teren de enduro, venim cu traumele și cicatricile aferente și de la o vârstă, e nevoie ca întâi traumele să se potrivească, iar abia după dacă mai apucăm să vedem calitățile.
--- Terminare citat ---
Eduard, dar povestea ta care este ?
eEduard:
--- Citat din: aprilie din Vineri, 16 August 2013, 22:08 ---Eduard, dar povestea ta care este ?
--- Terminare citat ---
Ar fi mult de spus și nu aici este locul. Într-un scurt rezumat, cum e normal totul începe din copilărie unde abuzat de tată prin violența și limbaj, încercam să scap fugind de acasă și dormind pe bănci prin parc dar în final tot la mâna lui ajungeam, perioada care s-a finalizat cu o tentativă de suicid. Nici în societate nu am fost scutit, eram copilul bun, naiv și marginalizat de care toți se luau. Anii au trecut, m-am apucat de sport și o perioadă sa întors roata, transformându-mă în cei pe care nu de mult îi uram. A apărut o fata de care m-am îndrăgostit instant cu care am TRĂIT câțiva ani oferindu-i tot ce salvasem de-a lungul timpului bun în mine, ca într-un final sufletul meu care făcuse timid aripi, să fie facut zdrențe. A urmat perioada de facultate în care am trecut dintr-o relație nesemnificativă în alta într-un război neîncetat cu mine alegând numai pe cele toxice, considerând că nu am nimic de oferit și că nu merit să fiu nici preșul pe care se șterge lumea. Cu ajutorul unor prieteni în adevăratul sens și cu trecerea anilor, ceasul biologic, am început să mă redescopăr și să cred că merit și eu un loc sub soare și să fiu iubit...deși, am uitat cum este.
Nu am spus astea pentru că aș căuta empatie, dar dacă voi aveți încredere, spunând fiecare prin ce trece sau a trecut și fiind întrebat, am zis că îmi pot spune și eu în linii mari, povestea. Și gata, ajunge cu poveștile triste, mie îmi place să glumesc și să fiu vesel....daaa!? :P Sper ca Geta să nu dea cu roșii în mine... :-\
Mulțumesc. :flori:
stefic:
Eduard, apreciez sinceritatea ta. Probabil ca voi cei, care ati depasit deja starea asta de nesiguranta si neincredere din perioada de tranzitie veti reusi sa ne faceti pe noi, incepatorii sa trecem mai usor mai departe. E ca o predare de stafeta (sau sa nu zic ca parca suntem la AA: "Ma numesc X si sunt despartit :help: :'(/ Bine ai venit X - join the club" :thumbup:). Suna ca la scoala. N-as vrea sa spun ca situatia mea e cea mai grea sau cea mai usoara (dar ce traiesc eu acum, traiesc pe pielea mea, eu ma simt naspa acum, desi fiecare vine din alta situatie, chiar mai traumatizanta). In jurul meu, am senzatia ca toata lumea o duce bine. Sunt inconjurata numai de cupluri, si cele mai multe si cu copii. Cred ca de aia am si ajuns aici. Sunt la fel ca voi sau am ajuns la fel ca voi, iar suna aiurea, dar nu ma vedeam inainte singura, niciodata.
Cred ca abia astept sa merg la Sibiel, unde m-am inscris, imi pun mari sperante in excursia asta, care sper sa ma scoata din starea in care sunt acum.
astept adeverirea zicalei: "ce nu te doboara, te intareste", tot astept.
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă