Forumul celor nou intrati > Prezentare nou intrati
De ce suntem single ?
gabi_nico:
Va multumesc pentru incurajari! Vad ca nu sunt pregatita sa imi descarc emotiile inca, am scris si rescris mesajul de 5 ori. Simt ca mi-am pierdut mare iubire si nu stiu daca alta voi mai gasi.
ella:
Va inteleg perfect.E foarte greu sa te obisnuiesti sa fii singura ,dar va asigur ca o sa treaca. Timpul le rezolva pe toate.Mie mi-a trebuit 1an si ceva ,dar acum ma simt foarte bine .
aprilie:
Este foarte greu dupa o despartire dar durerea se estompeaza in timp pana dispare cu totul.
Si eu am crezut ca vom fi impreuna pentru totdeauna dar pentru el "totdeauna" a fost prea mult. In ceea ce ma priveste, dupa despartire nu mai suportam sa vad cupluri tinandu-se de mana sau sarutandu-se, imi dadeau lacrimile instantaneu si ma gandeam "' pe mine nu mai are cine sa ma tina de mana ... " , ma surprindeam prin magazine ca ajungeam la raioanele cu articole barbatesti si imi dadeam seama cu durere ca nu mai am pentru cine sa le cumpar ... Dar intr-una din zile am vazut un cuplu certandu-se intr-o parcare de hypermarket ... el tipa si o jignea, ea inghitea si plangea ... m-am revazut pe mine in nenumarate astfel de cazuri ... eu nu taceam si inghiteam dar intotdeauna sfarseam prin a plange ... si m-am simtit eliberata si super usurata, am gandit "am scapat de certuri aberante, de urlete paranoice, de jigniri nemeritate si lacrimi de deznadejde ...
Dupa o despartire tindem sa ne amintim lucrurile frumoase pe care le-am pierdut, dar in egala masura am scapat si de o multime de lucruri care ne faceau viata un chin ... ajuta enorm sa ni le reamintim mai mult pe acestea. Si daca sunt lucruri care ne faceau placere dar nu le puteam face din cauza partenerului, sa ne permitem acum sa le facem ... Nu ii placeau concediile, iesirile in aer liber, drumetiile in munti ... m-am despartit de el in aprilie si la sfarsitul lui iunie mi-am luat copilul si m-am dus in Thassos, in iulie la festivalul de la Sighisoara, in august 2 saptamani la Pojorita in Bucovina ... parca scapasem din inchisoare :)
Acum mi-e bine, neimplinirile mele sunt mai mult legate de copil decat de lipsa unui barbat in viata mea ... nu ma victimizez, nu ma autocompatimesc, nu urasc barbatii, nu ii judec pe toti in termeni generali, nu il urasc nici pe EL, nu l-am urat niciodata ... am inteles ca atat a fost sa fie, o etapa ... nu a fost nici vina lui dar nici vina mea, desi am fost tentata sa ma consider vinovata ... acum stiu ca am facut tot ce am putut sa ne fie bine ...
Mai interesant este ca la 38 de ani nu aveam nici un fel de experienta in relatiile cu barbatii (am fost ca si casatorita de la 19 ani) ... am fost pusa in tot felul de situatii la care am facut fata doar cu ... sinceritate, habar n-am daca a fost bine dar altfel nu stiu sa fiu ... relatia cu EL a fost de la inceput absolut deschisa, directa, sincera, ma suna de 100 ori pe zi si de 1000 de ori imi spunea ca ma iubeste ...
Dupa vreun an de la despartire am incercat o relatie ... ma suna o singura data pe zi si niciodata in doua zile succesive ... totul calculat, nu pot sa intuiesc ce avea ala in cap ... evident n-a mers in stilul asta si de atunci nici nu am mai incercat, mi se pare fooarte, foarte greu sa ma adaptez tuturor nebunilor ... Intr-o zi stiu ca o sa apara un nou EL dar pana atunci ... viata este totusi foarte FRUMOASA.
P.S. O sa ma mai vedeti pe aici ca ma plang ... mai am si eu zilele mele proaste :)
eEduard:
Bărbații diferă, lafel și calitățile lor, punctele forte; inportantă este acea balanță subiectivă între calități și defecte. Înțeleg că pentru tine este foarte greu să te adaptezi lângă un alt bărbat (și asta nu numai datorită stilului) odată ce ți-ai petrecut aproape toată viața de adult lângă un singur bărbat. Ești exact ca acel pușcăriaș care iese după 20 ani de detenție și rămâne blocat în fața porților închisorii speriat de moarte la gândul că e liber și nu știe ce să facă cu libertatea sau cum să se adapteze unor condiții de mult uitate. Nu este o soluție să te focalizezi pe viața copilului tău neglijând-o pe a ta (știu că e mai ușor, și tot ce e ușor e tentant); copilul va crește și va pleca, iar tu vei rămâne singură cu mai multe regrete decât cele de acum. Soluția este să îți iei inima în dinți și să te dai cu capul de pereții căutării persoanei potrivite. Încearcă să scapi de obiceiul de a compara orice bărbat cu EL pentru că vei rămâne surprinsă câte alte lucruri te pot înplini mai mult decât 100 de telefoane pe zi. Efectul e invers, cu cât timpul va trece cu atât mai mult îți va fi greu să faci pasul și se va instala rutina, tabieturile, iar acele șcene ca cea din parcarea de la hypermarket nu te vor mai ajuta să nu te simți singură, un outsider, de fiecare dată când vei vedea un cuplu ținându-se de mână. Lasă trecutul Aprilie! Trecutul este doar pentru notițe, nu să trăim în el! :blush:
:flori:
PS: Acum pricep de ce Aprilie. :)
gabi_nico:
Buna "aprilie"! M-am revazut si eu in acele scene, numai ca tineam sa nu fie in public macar. Eu am 38 de ani, nu am copii nici prietene. Era sa scriu ca mai bine nici ca se putea, dar imediat mi-a venit gandul ca sunt pe picioare si trebuie sa pot face ceva. Numai ca imi lipseste increderea in mine, incerc timid sa ies, dar singura imi este greu. Nu am fost casatorita, a fost o relatie mai lunga in care am crezut ca am trait fericirea, desi in sufletul meu era, chiar daca nu a fost si implinita.
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă