Forumul celor nou intrati > Prezentare nou intrati
De ce suntem single ?
lena:
:-[
Sunt singura,pentru ca am pus punct unei experiente indelungate,nefericita,grea,care a lasat in urma probleme,nu grave, dar, pe care trebuie sa le rezolv singura.
Am doi copii minunati,care,se pare, nu mai au nevoie de toate nebuniile pe care le faceam, ca sa le fie bine si sa se simta protejati. A venit vremea parasirii cuibului.
Sunt singura pentru ca am incercat sa nu mai fiu,dar,cand am simtit ca imi parasesc principiile si ma cobor intr-o lume care nu e a mea, am considerat ca e mai bine sa fiu asa. Nu e usor. Cand sunt la job,cand ies, e ok,dar,serile,week end urile,sarbatorile,ma apasa si imi induc depresii. Imi doresc parte din viata de dinainte,in care, nu aveam timp sa dorm, sa ma odihnesc.
Imi doresc sa intalnesc oameni cu preocupari si principii de viata,asemanatoare.
Apreciez beneficiile singuratatii,dar, e clar,nu mi -o doresc. Sunt o persoana extrem de comunicativa. Am zile in care nu schimb o vorba,ore in sir. Urasc concediile...
Geta D:
Buna Lena!
Stiu cum este sa stai singur week-enduri si sarbatorile. Eu, spre deseobire de tine nu am copii, asa ca am animale: 2 caini si 2 pisici care imi tin de urat si care imi ofera dragoste neconditionata.
Sunt si eu foarte sociabila si mai ales foarte vesela si nastrusniva. Singuratatea nu este ce-mi doresc dar decat singuratate in doi mai bine de unul singur.
Eu nu urasc concediile pentru ca anul trecut mi-am luat inima in dinti si am plecat singura 9 zile sa ma recreez. Apoi am descoperit Singles Camp si am inceput sa merg pe munti, exact ce imi place. Anul acesta am fost iar plecata singura la Baile Felix si chiar si la mare. Singuratatea poate fi uneori o binecuvantare pentru suflet si minte, dar nu mereu. :) In aceste vacante am legat prietenii cu oameni pe care nu-i cunosteam si pastram legatura.
Poti incerca si tu sa pleci singura asa cum am facut si eu. S-ar putea sa descoperi cat de puternica esti si ca independenta ne ofera liniste si siguranta. Sta in puterea noastra sa ne facem o viata cat mai frumoasa, bine-nteles cu resursele sufletesti pe care le avem.
Esti foarte dejnadajduita si as vrea sa iti pot da din puterea mea de a trai. :kissing: :flori:
Daca vrei sa vorbesti cu cineva, imi poti trimite nr de telefon la adresa dinu.geta3@gmail.com
Geta :)
lucian75:
De ce sunt singur...poate ptr ca am o bariera invizibila peste care nu pot trece...e o poveste complicata...am crescut intr-o familie de o anumita religie,o sa intuiti probabil de care anume...nu am nimic impotriva ei numai ca eu nu am fost atras de ea...insa din anumite motive am trait captiv intre 2 lumi...un fel de abis ingrozitor in care esti singur...ptr ca nu faceam parte din acel colt de lume insa nici de cealalta parte nu ma puteam integra...de baut alcool nu am baut foarte multa vreme iar cand am incercat nu am simtit ca-mi place si nu am baut...de fumat a fost o perioada scurta in liceu dar am renuntat dandu-mi seama ca pana la urma e ceva nociv dar acum fiecare face cum doreste,nu e o crima.o foarte mare perioada de vreme,m-am retras in singuratete neandraznind nici macar sa ma gandesc la o schimbare...ptr ca simteam ca nu are rost...ar fi un esec...
Acum mai multi ani insa a intervenit ceva..sau poate mai bine spus cineva in viata mea...moment in care am simtit cum viata s-a schimbat complet dintr-o data...eram indragostit..incepusem sa ma gandesc la lucruri la care nu ma asteptam sa o fac vre-odata...insa simteam ca am niste lipsuri care intr-un fel ma trag inapoi...nu beam iar asta poate fi aiurea intr-un cerc de prieteni cand ies in oras la o bere...nu dansasem niciodata ceea ce chiar poate parea ceva incredibil...in fine ma simteam total aiurea...
In general sunt o persoana foarte romantica...visatoare...poate mult prea visatoare ptr aceste zilee...ptr ca a fos vremea cand m-am intrebat daca nu cumva m-am nascut cu vre-o 100 ani prea tarziu..ptr ca sunt mai sentimental iar in ziua de azi parca se pune accemt mai mare pe altfel de lucruri...
Si dupa o anumita vreme a venit si clipa cand parca a cazut cerul peste tot si toate...cnad am simtit ca nimic nu mai are rost pe aceasta lume...in care stateam zile si nopti si ma inttrebam ce rost mai am eu pe aceasta lume..si sincer daca aveam putin curaj sau nebunie incheiam de atunci cu toate chinurile...putin a lipsit.
dupa multa vreme am inceput sa-mi revin putin cate putin..si cu ajutorul serviciului am incercat sa trec si sa uit de toate...din pacate poate,sunt genul care nu poate trece usor peste asa ceva...poate sa fie 1000 de flori in jur...insa eu mereu am simtit ca in viata numai 1 conteaza cu adevarat...adica cand te implici in ceva...cu adevarat o faci "pana ce moartea ne va desparti".
Desi a trecut destula vreme...si reusisem sa ajumg cat de cat la un echilibru...nu stiu daca mai am puterea de a merge mai departe...serviciul presupune multe sacrificii precum timpul foarte putin petrecut acasa...daca m-as intoarce acasa s-ar ivi alte probleme...e un cerc vicios din care odata intrat nu prea mai poti iesi...
Am vizitat cea mai mare parte a Europei si acest lucru parea sa-mi ocupe vremea...imi facea placere sa vizitez...dar acum nu mai este la fel,timpul petrecut afara parca e un chin tot mai mare...acasa am ajuns sa ma simt ca un strain poate datorita timpu;ui petrecut tot mai putin acasa dar si a lipsei unui cerc de prieteni...
ufff mi-am expus sufletul pe tava ceea ce mai inainte era de neanchipuit...nu inteleg pe deplin de ce am facut acest lucru...insa probabil ma voi retrage iar in chochilia mea si imi cer scuze dar dupa ce am spus toate aceste lucruri poate nu voi mai avea puterea sa vorbesc cu cineva dupa ce am facut aceste destainuiri intime.
wonderland:
E greu să spui ceva în fața unor emoții așa intense.
Poate că vei simți nevoia să te retragi în cochilia ta, sau poate te vei simți eliberat de povara unor trăiri ce s-au cerut împărtășite. Și ceea ce se cere eliberat din noi, e un semn că suntem capabili să mergem mai departe, că suntem pregătiți să facem o schimbare.
Ai făcut deja ceva ce ti se părea de neînchipuit mai înainte. Și asta poate continua...
Incredere și curaj îți urez, Lucian.
:flori:
wonderland:
Lena, după cum vezi concediile pot fi altfel. :)
Nu te lăsa cuprinsă de descurajare. Emoțiile au prostul obicei să se amplifice dacă nu facem ceva în sensul transformării lor. Dar așa cum putem să ne adâncim tristețea, disperarea, avem capacitatea de a ne crește bucuria, entuziasmul, starea de bine.
Dacă te ajută cu ceva, nu ești singura care simte așa.
Important, în cele din urmă e cum te raportezi la sentimentul acut de singurătate din perioadele de week-end, sărbători etc.
Poti să te lasi copleșită de sentimente negative sau poți să le transformi în momente de întâlnire liniștită cu tine, făcând lucruri care te fac să te simți relaxată, liniștită, amuzată.
:kissing:
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă