Forumul celor nou intrati > Prezentare nou intrati
De ce suntem single ?
Caroline:
--- Citat din: diana.suceveanu din Vineri, 07 Decembrie 2012, 21:29 ---Eu cred ca singuratatea este soarta tuturor oamenilor inzestrati cu o capacitate deosebita...
--- Terminare citat ---
Asta imi aminteste de prima productie Superman, din adolescenta noastra, cand eroul inzestrat cu capacitati supranaturale alege intre iubire si binefacere... pe cea de-a doua. As vrea sa nu ai dreptate, chiar daca stiu ca de cele mai multe ori asa este, chiar daca este vorba de calitati mult mai prozaice, de zi cu zi. De ce alegem totusi astfel?
Mie, de exemplu, mi se arata, de cand ma stiu, dar in ultima vreme din ce in ce mai des, un fel de arhetip care se repeta mereu, ori de cate ori intru in relatie cu oamenii (nu ma refer doar la relatiile de cuplu, dar le includ): cei care vin spre mine, barbati sau femei, au mereu cate ceva de recuperat de la viata: un fel de energie afectiva. Pot fi oameni deosebit de dotati intelectual, realizati profesional sau social sau ca dezvoltare personala individuala, dar intotdeauna exista un "ceva" neimplinit... si acel ceva este de fiecare data de natura afectiva.
Apropos de alegere, constat ca ori de cate ori as avea ocazia sa am o relatie de cuplu, imi pun intrebarea daca... daca trebuie sa-mi reduc existenta la o singura persoana sau daca nu cumva toti acesti oameni care vin spre mine si nu mai pleaca, care imi schimba uneori viata si eu pe a lor, impreuna cu care evoluam impreuna, nu fac parte cumva din menirea mea (si inteleg aici inclusiv copiii de la scoala) si daca nu cumva a ma limita la a fi iubita si a iubi singular, nu ar fi o dovada de egoism din partea mea si de ignoranta a ceea ce mai am de facut in viata asta... atat doar, cat ca sa nu-mi para rau ca am trait degeaba.
De ce si pana cand trebuie sa mai facem aceasta alegere? De ce nu se poate realiza implinirea din ambele puncte de vedere?!
LiaV:
--- Citat din: anda din Sâmbătă, 24 Noiembrie 2012, 12:12 ---Lia, o mica precizare fac. Scrisesem daca vrei sa fii PRIMA mea prietena pe forum. Pentru ca tu raspunsesesi prima postarii mele. Evident, traiesc cu dorinta ca toti de pe forum sa-mi fie prieteni, vezi insa, de gustibus...Te astept si eu cu placere la gara. Dar voi plange! Asa cum fac cand o astept si pe matusa mea, sora mamei, care locuieste in Timisoara de cand a terminat facultatea, adica de....vreo 58 ani.
--- Terminare citat ---
Ce zici Anda, ma astepti saptamana viitoare in gara ? ;)
Micaela, bem ceaiul... sau o lasam pe dupa sarbatori?
micaela:
--- Citat din: LiaV din Luni, 10 Decembrie 2012, 23:32 ---Ce zici Anda, ma astepti saptamana viitoare in gara ? ;)
Micaela, bem ceaiul... sau o lasam pe dupa sarbatori?
--- Terminare citat ---
bem ceai cald oricand poti veni, cum sa nu?! :)
LiaV:
Iti multumesc. Micaela, dar ma pune pe ganduri zapada ce-a cazut si pe-acolo.
Exact in urma cu un an, cand plecam din Bucuresti, trenul s-a defectat undeva la iesire, in camp, deasupra unui podet. Am stat 2 ore in frig si intuneric, pana au adus o alta locomotiva taman de la Craiova!
Nu cred ca mai vreau sa traiesc o astfel de aventura.
Ne vedem cand da firul ierbii :)
corinakit:
"Mie, de exemplu, mi se arata, de cand ma stiu, dar in ultima vreme din ce in ce mai des, un fel de arhetip care se repeta mereu, ori de cate ori intru in relatie cu oamenii (nu ma refer doar la relatiile de cuplu, dar le includ): cei care vin spre mine, barbati sau femei, au mereu cate ceva de recuperat de la viata: un fel de energie afectiva. Pot fi oameni deosebit de dotati intelectual, realizati profesional sau social sau ca dezvoltare personala individuala, dar intotdeauna exista un "ceva" neimplinit... si acel ceva este de fiecare data de natura afectiva.
De ce si pana cand trebuie sa mai facem aceasta alegere?"
Buna ziua tuturor
Hm...Am citit mult din ce s-a scris si se scrie in acest topic...
De ce sunt singura? Daca stau si ma gandesc bine, Caroline a descris foarte bine ce se intampla de multe ori in viata oamenilor si cam ce s-a intamplat in ultimii 15 ani si in viata mea...Consecinta acestora este acum singuratatea... Au fost oameni, barbati, femei, care indiferent de natura apropierii care o doreau fata de mine (prietenie, iubire etc), au avut ceva de recuperat de la viata: dezamagiri personale, propria singuratate, dezamagiri profesionale...Imi spuneau ca eu sunt puternica din toate punctele de vedere, fizic, psihic etc., dat fiind ca am avut si niscaiva probleme de sanatate (sa-i zicem niste chimioterapie). Si atunci, s-au lipit de mine...Eu am acceptat, pana cand ei s-au refacut, si-au refacut propria lor viata, si-au reconfirmat propria valoare. Si au plecat...
Oare cum putem noi sa stim, care persoane cu care intram in contact sunt sau nu potrivite pentru noi?Oare cum putem noi sa stim daca persoanele care se apropie de noi, vor si ramane lanfa noi? Oare cum putem si cand o prietenie este chiar reala si adevarata si nu doar de forma? Oare cata putere trebuie sa avem noi ca sa ii putem accepta in jurul nostru si pe cei care nu ne sunt potriviti, ca sa aratam lumii ca nu suntem singuri...
Culmea, de multe ori parca ma sufoc de atatia oameni in jurul meu...
PS: imi place cum vorbeste lumea pe acest forum... :)
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă