Mda, maine poate cadea o bomba. Sau un cutremur. Haide bre, get real!
In rest iti dau dreptate, singurul mod prin care poti razbi e sa renunti la speranta, cum zicea si Cioran. Aia otraveste sufletul cu false asteptari. Dar un pic de planning strategic trebe.
nu vreau sa-l contrazic pe Cioran, ca nu-mi permit, da' cred ca un pic de speranta "necramponata", adica neimpanata cu ästeptari categorice si tensionante, posibil generatoare de frustrare (prin neimplinirea lor), e necesara. Daca nu forezi in tine, nu-ti clarifici ce vrei, ce-ti place, nu-ti formulezi acelea, clar, pozitiv, senin, atunci nu-ti faci aliat Universul (ca mai e si un Cohelio care spune ca-l poti face pe acela "sa lucreze pentru tine
") in implinirea fiintei tale. si, ti-am mai zis, bit, eu am convingerea ca älgoritmu'" asta chiar functioneaza (cred asta din propriile mele experiente), dar pentru asta e musai sa te dezbari de acest negativism care te pune sub semnul lui "nu".
God! merge execrabil sistemul meu... nush'ce-i asta...