Acest raspuns este special pentru Ayouni. Crede-ma, a fost o perioada in care chiar nu mai vedeam viitor, chair daca intotdeauna am fost un optimist.
Situata in timp, acea perioada este foarte aproape, adica acum 3 saptamani. Din cauza ca nu mai vedeam acest viitor, aveam de gand sa nu mai raman in viata. Marele noroc a fost ca, exact la momentul oportun, au aparut niste idei, care m-au facut sa sun pe cineva pe care nu consideram ca e prieten.
Acest (acum pot sa-i spun asa) prieten, m-a facut sa vad altfel lucrurile. M-a facut sa aman sa fac ceea ce vroiam sa fac, apoi, urmatoarea zi, mi-a "deschis ochii". Pe aceasta tema e mult de vorbit.
Tu zici ca te simti singura. Oare cum crezi ca e pentru mine, care mi-am dorit intotdeauna stabilitate, respect reciproc, intelegere, iubire?
Acum, in momentul asta, eu nu am cu cine vorbi, stau singur in casa sau ies la o plimbare (acum, ca s-a incalzit vremea), de familie, adica frati, sora, mama, nu mai vreau sa stiu, deoarece au fost si sunt niste hoti si profitori. Singurul frate cu care vorbesc este in Italia. Nu am vrut, pana acum, sa caut pe altcineva. Urat nu sunt, chiar nu par de 40 ani, mi se dau cel mult 34 ani dar, sunt chiar singur.
Nu stiu cum e la tine dar, eu, am inceput sa urasc weekendul. A ajuns sa nu-mi doresc sa vina sfarsitul saptamanii. Cel putin, in cursul saptamanii, mai vorbesc cu colegii de serviciu.
Deci, daca vrei un prieten adevarat, te rog, nu ezita sa ma contactezi pe yahoo mess. Ma vei gasi cu acelasi nume, iulielf.
Aici, nu pot sa-ti spun prea multe, ca ar insemna sa umplu un topic numai cu "parerile" mele.