Influenta parintilor

[adria]

Aveam in liceu o profesoara de lb. romana care spunea asa:"pe mama ta sa o pui in rama, doar pt ca te-a nascut". Si mai stiu un proverb arab cred, care m-a marcat mult: "Putini te iubesc ca tatal tau, dar nimeni nu te iubeste ca mama ta". Imi pare rau de cele care n-au gasit intelegerea mamei, dar, eu am sa-i multumesc toata viata mamei mele pt ceea ce este ea si ceea ce a facut pentru mine. As vrea sa am puterea ei de intelegere in multe privinte.
Nu suntem perfecte, nu, ne si ciondanim cateodata, dar stiu ca oricand pot apela la ea in orice problema. E un umar pe care ma pot bizui tot timpul.

[Crista]

Problema mea este ca sunt un model pentru fiica mea si in ce imi convine si in ce nu imi convine - ma vede ca nu ma plang de starea de single si i se pare normala ,ignorand efortul pe care il fac sa creez o atmosfera functionala in familie.Ma imita ,probabil fara voie,in stilul de viata iar cand ii atrag atentia ca nu e firesc la varsta ei sa fie asa,parca imi lipsesc argumentele.Oare se transmite?

[dadus]

Eu imi admir mult parintii si le multumesc pentru ceea ce sunt azi.De mica am fost o fire foarte independenta si ei au stiut sa imi canalizeze aceasta calitate.m-au lasat sa fac ce vreau dar au fost cu ochii pe mine.Ce nu era bine sa fac imi explicau logic de ce nu e bine.Mi-au dat responsabilitati de mica.In alegerea meseriei au avut un cuvint de spus si le multumesc pt asta.daca ma lasau sa aleg ce am vrut eu sa fac azi nu eram asa bine profesional.De asemenea nu ma bat la cap ca sunt singura.
Cred ca meseria de parinte e cea mai grea.

[EUGENIA110]

    Topicul este interesant, sint multe de spus referitor la influenta parintilor nostri asupra noastra sau referitor la influenta noastra asupra copiilor nostri. Eu am crescut la bunicii din partea mamei, impreuna cu fratele meu. Pe tatal meu l-am vazut o singura data cind eram in clasa a saptea; avea o alta familie si s-a simtit vizibil deranjat de vizita mea. Nici pe maica-mea n-o vedeam prea des, considera o gresala de neiertat din partea ei casatoria cu tatal meu, incerca probabil sa uite acea perioada din viata ei, iar eu si fratele meu o impiedicam. Si ea avea o alta familie si alti doi copii. Si eu si fratele meu am crescut lipsiti de tandrete, de alint si de vorbe bune, de imbratisari si de laude pentru realizari, am fost ingrijiti, dar nu iubiti. Bunica mea era o femeie rasfatata de bunicul, prefacuta si intriganta, nu ne-a mingiiat niciodata, nu-i puteam cere sfaturi sau sa ne confesam ei. A fost greu, am avut perioade de tristete si de disperare in neputinta noastra de a schimba ceva. Norocul meu a fost un optimism exagerat, o speranta, as spune exaltata, intr-o inevitabila schimbare in bine, care m-au ajutat sa nu ma prabusesc. Dar lipsa iubirii parintilor, lipsa sfaturilor si ajutorului parintesc lasa in tine urme atit de adinci, incit nu se sterg toata viata; si la virsta aceasta ma intreb de ce nu a fost altfel copilaria mea, de ce am fost lipsita de ce au avut alti copii.
    Pe fiicele mele am incercat sa le cresc frumos, nu stiu in ce masura am reusit acest lucru. Nu stiu cit de mult le-a folosit sau au stiut sa aprecieze ca m-am purtat si ma port cu ele ca o prietena de virsta lor. Nu stiu daca sint multumite de atit de putinul pe care li l-am putut oferi. As fi vrut sa fi putut mai mult.... 

[steliana]

atăta timp căt noi ne alegem părinţii...
nu avem dreptul să-i judecăm....
ca de altfel.... pe nimeni..

[silviu]

atăta timp căt noi ne alegem părinţii...

te referi la preoti?

[steliana]

nu...............

[steliana]

dar am citit multe păreri despre ...evoluţie
cicluri de viaţă, influenţe....
era un pdv... privitor la răspuns...
asta nu înseamnă că trebuie şi aprobat...

[EUGENIA110]

atăta timp căt noi ne alegem părinţii...

te referi la preoti?

Steliana se refera la o teorie care spune ca bebelusii inainte de a fi conceputi ( ma rog, spiritul lor ), isi aleg parintii care ii vor concepe si familia in care se vor naste. Daca ar fi posibil, atunci familia Columbeanu n-ar mai face fata avalanselor de bebelusi care i-ar alege pe ei sa le fie parinti. 

[steliana]

 

[carmentoma]

         Nu ne judecam parintii, asa cum zici tu, steliana, dar avem poate unii dintre noi un gust amar atunci cand rostim "mama" sau "tata"! Eu nu ma plang, am crescut cu ambii parinti alaturi, si cu o sora mai mare, una mai mica si un frate (mandria si rasfatatul familiei!) alaturi! Dar nici eu nu pot spune ca am avut parte de prea multe mangaieri! Nu prea mai ramaneau si pentru mine! Dar nu m-am plans niciodata! Am avut, un schimb, cum parca v-am mai scris, doua bunicute super: cu toate ca aveau firi diferite, amandoua aveau suflet de aur! Despre bunici nu pot spune acelasi lucru: pe unul nu l-am cunoscut, ca a murit pe front in 1941, iar celui de-al doilea, cel patern, paradoxal , nu-i placeau copiii, cu toate ca avusese 11!! Eu v-am mai zis cum gandesc in ceea ce priveste povestea cu parintii: fiecare, la randul lui, isi da si sufletul pentru copiii lui, si nici un copil, indiferent cate sacrificii a facut parintele pentru el , nu-i ridica acestuia statuie! Dar roata se invarte... si fiecaruia ii va reveni si rolul de parinte, daca vrea Bunul Dumnezeu! De cate ori nu ati zis celui pe care l-ati crescut: sa ai parte de un copil ca tine... sa te vad atunci! Deci eu chiar nu am vre-o pretentie de la baiatul meu sa fie alaturi de mine toata viata, ci dimpotriva, sa fie fericit chiar si la capatul lumii, daca asa ii va fi lui bine!

[EUGENIA110]

E logic tot ceea ce spui, Carmen. Ai perfecta dreptate.

[steliana]

copii.....
era un răspuns fără.... pasiune
dar...vă admir
influenţa părinţilor mei..... poate o politeţe excesivă....care în ziua de azi...ori nu eşti înţeles ori... reprimi totul ca să poţi fi în....ton

[silviu]

Dar nici eu nu pot spune ca am avut parte de prea multe mangaieri!

lasa, mami, ca te mangai eu

[carmentoma]

Dar nici eu nu pot spune ca am avut parte de prea multe mangaieri!

lasa, mami, ca te mangai eu

Te pupa mama!! Pe frunte!!!