Arhiva > Arhiva
Influenta parintilor
silviu:
--- Citat din: maria171 ---imi era greu sa cred ca unui baiat poate sa ii placa de mine, cand lumea e plina de frumuseti
--- Terminare citat ---
nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-mi place mie :)
--- Citat din: admin ---Daca ai vedea "The Rebels" un documentar care suprinde real, fara interventia unui reporter sau a unui scenarist, viata unei fetite crescuta in orfelinat si a uneia care avea tot confortul, dar la 13 ani, era deja o protestatara si o rebela.
--- Terminare citat ---
si cum era viata fetitei din orfelinat?
maria171:
cand suntem copii consideram parintii un fel de zei
apoi vine o zi in care iti dai seama ca sunt oameni, ca nu sunt perfecti
in meseria de parinte, ca si in cea de medic, daca gresesti nu poti sa dai delete si sa o iei de la capat
am citit pe undeva un articol despre iertare
oricat te-ai stradui, ceva ramane in urma, chiar daca ai spus : te-am iertat
poate doar greselile copiilor sunt iertate cu adevarat de parinti
poate
Dorin:
E normal aceasta perceptie a parintilor dat fiind ca la varstle fragede mintea noastra percepe si executa ceea ce vede si aude in jur . Nu are capacitatea de a filtra . Problemele adolescentei si conflictele cu parintii tocmai atunci incep . Cand mintea capata aceasta capacitate , dar nu are inca niste filtre bine stabilite , asa cum le are un adult . In acel moment amprenta emotionala pusa de parinte asupra copilului , grijile si trairile care au loc in familie , ne ajuta sa ne dezvoltam psihic .
carmentoma:
Am senzatia ca aproape toate mesajele au ceva acuzator si critic la adresa parintilor! Dragii mei (sau dragele mele, ca vad ca mai mult partea feminina a raspuns!) suntem adulti! Fiecare parinte vrea binele copilului sau, chiar daca acest fapt este exprimat printr-o atitudine mai severa! Cine v-a tinut sa va luati zborul si sa fiti independente? Eu m-am casatorit la 25.5 ani si am divortat la 28! Am plecat din casa sotului meu cu un copil de 1.5 ani la parintii mei! Acolo am stat doar o luna si o zi, apoi m-am mutat in gazda! Am crescut copilul pana la 7.5 ani schimband 6 dadace si apoi lasandu-l singur, cu cheia de gat, pana in ziua de azi, cand are aproape 20 de ani! Am platit chirie la trei adrese, pana cand am reusit, cand baiatul avea 9 ani, cu un credit sa imi cumpar un apartament modest cu doua camere, dar care pentru noi e Castelul Peles! Am avut noroc pentru ca am un copil iubitor, cuminte si linistit, dar putin cam lenes si egoist! Pentru defecte e vina mea, ca asa l-am crescut! Desi nu am primit ajutor de la parinti dupa ce m-am casatorit si am divortat, i-am respectat si iubit! De ce nu am vrut sa stau cu ei sau sa le dau copilul sa mi-l creasca? Pentru ca mama, cand eram domnisoare, ne-a spus sa facem cati copii putem creste, ca Dumneaei a crescut cu mare greutate patru si nu mai are rabdare sa ii creasca si pe ai nostri! Sper sa nu va devin nesuferita cu acest mesaj! E doar parerea mea! Fiecaruia ii vine randul, daca vrea Bunul Dumnezeu, sa fie parinte si atunci va intelege cu adevaratacest rol!
maria171:
--- Citat ---Am senzatia ca aproape toate mesajele au ceva acuzator si critic la adresa parintilor
--- Terminare citat ---
se poate sa fie asa cum spui
dar vezi tu eu daca as putea sa imi ajut copilul as face-o
mai ales cand e vorba de un alt copil, care crescut cu cheia de gat e expus la nenumarate pericole si poate creste cu niste tare
stiu o tipa care a infiat un baietel din maternitate si pe care l-a crescut singura , la fel ca si tine, cu nenumarate bone
acum, la varsta de 10 ani a ajuns cu el la psiholog
asa cum am mai spus, parintii sunt oameni, descoperirea asta o facem tarziu si ne uimeste
asa cum iar am spus meseria de parinte e f f grea
orice greseala a parintilor se depune in sufletul copilului
nu stiu daca s-a intelels ceva din ce am vrut sa spun, dar ...
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă