Cand eram copil nu concepeam sa vin de la scoala singur. Aveam doar 10 minute de mers, dar si pt atat imi trebuia companie. In liceu, primii doi ani la fel, dar aveam de mers din centru pana in Poarta Turnului, adica o jumatate de ora. In schimb cand mergeam la sport alegeam sa o fac singur - asta din clasa a I-a de cand am inceput pana in a XI-a cand a trebui sa ma las, cu minim 3 antrenamente pe saptamana. Si trebuia sa strabat orasul in diagonala...In ultimii doi ani de liceu si in facultate, am descoperit ca imi place sa merg singur, parca imi mai adunam gandurile, imi mai raspundeam la intrebarile care ma framantau pe atunci.
Din pacate nu am cum sa va ajut in privinta disponibilitatii de a participa, asta tine de fiecare. Ce pot eu face in acesti doi ani, am sa fac, tot efortul meu, toata disponibilitatea mea, toate cunostiintele mele. Stiu si pot sa construiesc cadrul, vi l-am si oferit si pe cel virtual si pe cel real, este insa nevoie de participativitatea voastra, de deschiderea si dorinta de a lega prietenii, de a socializa. Din pacate nu pot aduce Praga la 20 km de casa, nici Retezatul, nici Ceahlaul, nici Maramuresul, nici Gibraltarul. Nici nu pot stange grupuri, nu pot interveni local pt a determina formarea unor nuclee. Tine doar de cei din zona. La disponibilitatea lor de a participa, de a organiza, de a se intalni. Stiu ca exista incompatibilitati intre oameni, stiu ca nu exista armonia aceea universala care face totul roz. Stiu ca multi dintre voi vin aici cu rani adanci, cu increderea deja zdruncinata in orice si in oricine, pesimisti, tematori, circumspecti. Trebuie insa sa stie ca pe pamantul asta exista si lucruri bune si oameni buni. Si ca merita sa investeasca un gram de incredere. Sadit bine si unde trebuie va da roade.
