O pereche nu avea copii si s-au hotarat sa foloseasca un tata surogat pentru intemeierea unei familii. Cand "tatal" trebuia sa vina, un fotograf de copii suna la usa sperand sa vinda si el ceva.
-Buna dimineata, doamna. Nu ma cunoasteti, dar am venit ca sa...
-Nu e nevoie sa imi explicati.Va asteptam!
-Chiar asa? Pai atunci este foarte bine! M-am specializat pe copii.
-Ce bine, dar va rog, intrati si luati loc. Cu ce incepem? intreaba d-na, rosind.
-Lasati totul in seama mea. De obicei eu incerc doua in cada, una pe canapea si poate cateva pe pat. Uneori si pe jos in sufragerie e distractiv... ai mai mult spatiu.
-In cada, pe jos in sufragerie? Acum nu ma mai mir ca n-am reusit sa fac nimic cu Harry!
-Sa stiti doamna, ca nici unul dintre noi nu va poate garanta ca de fiecare data iese bine. Dar daca incercam pozitii diferite, sunt convins ca veti fi multumita de rezultate...
-Sper sa terminam repede!
-Doamna, e nevoie de timp. As vrea eu sa termin in cinci minute, dar n-ati fi multumita, sunt sigur de asta!
-Mie imi spuneti?! Fotograful isi deschide servieta si scoate un portofoliu cu pozele cu copii facute de el.
-Acesta a fost facut pe acoperisul unui autobuz din centrul Londrei.
-Doamne fereste!!
-Si gemenii astia au iesit destul de bine daca ma gandesc cat de greu am lucrat cu mama lor.
-Si ziceti ca era greu cu ea?
-Da! Pana la urma am dus-o in parc ca sa facem treaba cum trebuie. Oamenii se tot imbulzeau care mai de care ca sa vada cat mai bine. Si asta mai bine de doua sau trei ore. Mama tot tipa si se agita. Cu greu am reusit sa ma concentrez. Apoi s-a lasat intunericul si am inceput sa ma grabesc.
D-na Smith face ochii mari.
-Ei bine, doamna, daca sunteti gata, eu imi instalez trepiedul ca sa putem trece la treaba.
-Trepiedul?? d-na e din ce in ce mai palida.
-Oh, da, trebuie sa folosesc un trepied ca sa-mi sprijin obiectul. E prea mare ca sa-l tin in brate in timp ce ma pregatesc sa trec la actiune. Doamna? Doamna?... Aoleu, a lesinat!!!
