Pe patul de moarte, Popescu e ĂŽnconjurat de toatÄ familia Ĺi, cu glas
sleit, spune:
- Ehei, când aveam eu vreo 20 de ani, ce mÄ mai distram⌠Curve, beĹŁii,
scandaluri⌠Ĺi-mi zicea tata: bÄ bÄiatule, potoleĹte-te, ia-ĹŁi un
serviciu, fÄ-ĹŁi Ĺi tu o familie, sÄ aibÄ Ĺi ĹŁie cine-ĹŁi da un pahar de
... ... apÄ pe patul de moarte. Dar nu m-am potolit.Ĺi pe la 30 de ani, ce mÄ
mai distram⌠Curve Ĺi mai multe, beĹŁii Ĺi mai mari⌠Ĺi-mi ziceau
prietenii: bÄ Popescule, potoleĹte-te, fÄ-ĹŁi Ĺi tu o familie, sÄ aibÄ
Ĺi ĹŁie cine-ĹŁi da un pahar de apÄ pe patul de apÄ pe patul de moarte.
Ĺi mi-au tot zis aĹa, pânÄ am ĂŽnceput sÄ-i ascult. Mi-am luat nevastÄ.
Nevasta trebuia ĹŁinutÄ cu bani, a trebuit sÄ muncesc mai mult. Au
apÄrut copiii, a trebuit sÄ muncesc Ĺi mai mult, sÄ-i duc la ĹcoalÄ,
sÄ le dau tot ce le trebuie. N-am mai Ĺtiut ce-i aia o beĹŁie, n-am mai
Ĺtiut ce-i aia o curvÄ. Pe urmÄ au venit nepoĹŁii.
Am tras Ĺi pentru ei cât am putut, cÄ deh, sÄ aibÄ cine-mi dÄ un pahar
de apÄ pe patul de moarte⌠Ĺi uite cÄ acuĹica,acuČica mor ĹiâŚ
- Ĺi, Ĺi?, ĂŽntreabÄ rudele strânse buluc la capul muribundului.
- Ĺi-n pwla mea, NU MI-E SETE!!!!!