Aici se discuta > Subiecte generale
Socializare, stim bancuri ?
bit:
De când a început să ningă, nevastă-mea stă non-stop și se uită pe fereastră. Dacă se înteţeşte, cred că-i dau drumul în casă totuși...
luciamanta:
Rugaciunea elevului
Dumnezeule din cer,
Din al camerei ungher,
Unde stau si ma trudesc
Lectiile sa sfirsesc,
Catre Tine ma indrept,
Tu esti mare, Tu esti drept,
Numai Tu ma poti salva
Dupa mare mila Ta !
In al anilor sirag,
Unii fac si altii trag,
Si dreptate asta nu-i!
Cezar daca-n vremea lui
Ar fi fost mai potolit,
Nero de n-avea chibrit
Marii Rome foc sa-i dea,
Pius de nu se nastea,
Si atitia Ludovici,
Plus atitia Frederici,
Napoleon dac-ar fi fost
Om la casa lui cu rost,
Noi scapam de un obiect.
Arhimede dac-a vrut
Sa se scalde si-a vazut
Ca in apa scufundat
Corpul lui s-a usurat,
Il priveste personal
Si socot ca-i imoral
Sa ne spuna ce-a simtit.
Iar Papin fiind racit,
In loc ca sa stea in pat,
S-a gasit el mai motat
Sa isi fiarba ceai cu mac
In ulcica cu capac.
Iar eu nu zic, dara va spui,
Ce am eu cu ulcica lui?
Nu ma bag, o stie scoala,
Unde nu imi fierbe oala.
Iara domnul Copernic,
A baut mai mult c-un pic,
Si atunci i se parea
Ca pamintul se-nvirtea.
Pentru tot ce-au inventat
Edison cel invatat,
Newton, Fulton, Galileu,
Sa le trag pacatul eu?
Mult necaz si mult venin
Mi s-a tras de la Franklin,
Ce cu zmeul s-a jucat,
Cind era innourat,
Si-atunci traznetul hai-hui,
A traznit in zmeul lui,
Fara tinta, fara tel,
Mai bine-l traznea pe el.
Numai cei din Babilon
M-au bagat in ghinion,
Din moment ce s-au pornit
Turnul Babel de-au zidit,
Iar Tu,Doamne, suparat,
Limbile le-ai incurcat;
Si pentru greseala lor,
Eu sunt tap ispasitor.
Ce sa-nveti atitea limbi,
Cind e timpul sa te plimbi.
Drept aceea, Doamne, eu
Ma retrag de la liceu.
Ori de vrei sa mai ramin,
Tu, al tuturor stapin,
Schimba-ne Pamintul tot;
Pune ore de innot,
Recreatii de fumat,
Pune ore de dansat;
Schimba-ntregul Univers,
Schimba apele din mers,
Fa sa curga tot ce-i ud
In directia Nord-Sud.
Fa Pamintul mititel
Numai cu Romani pe el,
Sa invat eu limba mea.
Sus pe cer fa doar o stea.
Schimba Tu din radical
Tot sistemul zecimal,
Fa un alt sistem solar.
Stabileste-un numar fix
Cum e in algebra X.
Fa toti pomii numai pruni
Fa doi Pasti si doi Craciuni.
Fa-ma, Doamne, sa pot sti
Ce m-ascult a doua zi.
Daca faptul e prea grav,
Fa, Doamne, sa fiu bolnav.
Numai Tu ma poti salva,
Dupa mare mila Ta!
Poezia circula in timpul razboiului in Basarabia.
Aceasta versiune este oferita de Iulia Bizamcer (Colegiul Sf. Sava, Bucuresti, 1979)
luciamanta:
Acum am primit pe e-mail:
ODA PROŞTILOR
De-ar fi să-i luăm pe toţi la rând,
Şi actualii, dar şi foştii,
Cei mai deştepţi de pe Pământ
Au fost întotdeauna.. .PROŞTII.
Nu te ruga la ursitoare
Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost,
Mai bine urlă-n gura mare :
"Iubite Doamne, fă-mă....PROST!"
De ce să tragi ca la galeră,
Să-nveţi atâtea fără rost,
De vrei să faci o carieră,
Ajunge numai să fii...PROST.
În lumea asta cu de toate,
Unde se-nvaţă contra cost,
Păcat că nici o facultate
Nu dă şi diploma de....PROST.
Avem impozite cu carul,
Dar înotăm în sărăcie
Şi ce buget ar avea statul
Dintr-un impozit pe.....PROSTIE. ..
Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
Să nu-i jigneşti, să nu-i împroşti !
O, Doamne, de ne-ar creşte grâul
Cum cresc recoltele de ...PROŞTI.
Si-n lumea asta răsturnată,
Unde cei strâmbi sunt cei mai drepţi,
Savanţii noştri mor de foame
Şi numai PROŞTII sunt deştepţi.
luciamanta:
Poezia cinicului
Autor: Mirea Gabriel Adrian
Cinicul cu limba bici și dinți de gheață
Termină și extermină
Pirat florar
Pericol social
Ne arată cum suntem brută și burtă
Ne dă râs amar ca sentința pe viață.
Bate, privește chiorâș
E flamă și dramă
Ne face terci
Sau purici de cergi
Explodează, zâmbirea i-e crasă
Și privirea-i ridică-un vâj.
Jignește pe-oricine, nu-i pasă,
Adevărurile sale, orice coate-goale
Le pricepe, le-ncepe
Și de ură îi trage- una în gură
Și îl scuipă de parcă-i o piază.
Arată cu degetul creșterea strâmbă
Pierzătorii de vreme, nefăcătorii de teme
Ucigașii cu mască de blânzi,
Gesturile de tigri flămânzi
Flecarii, nemernicii, carii
Spăsmos spre el se scălâmbă.
Da, jignește pe toți ce-l ascultă
Îi trage în jos, între spini și bozi
Zâmbește-a călău și e bun de rău
Anonim cu vorbele sale de chin
Abia de răsuflă sub lovenia multă.
E târât ca un porc mort de ghete
Internat la ospiciu
Diagnosticat c-un viciu
I se fac injecții
Prin tot felul de secții
Apoi lăsat să zacă
Singur într-o cameră troacă
Afară prostia crește nămete.
Caroline:
Filozofia copiilor
Saltimbancii vieţii nu sunt nebunii,
Ci chiar filozofii, înţelepţii, bătrânii,
Savanţii, cărturarii, ce încearcă în fală
Să-i înveţe pe oameni luxul vieţii spoială.
Nebunii sunt cei ce spun adevărul.
Prin ei, alegoric, se arată răspărul
În care îşi aruncă, meschină, făpturile
Viaţa, încurcând dragostea cu urile.
Păziţi-vă sufletul închis în etuve!
Perorează monoton minţile pleşuve,
Înţărcând de timpuriu omenirea în sere,
Oferind în schimb teorii efemere.
Dar nebunii sunt acele seminţe din şanţuri,
Voluptuos crescute departe de lanţuri,
De lanţuri din aur, de-nscrisuri străvechi,
Pictate, opace, pe ochi şi urechi.
Căci viaţa-n disecţii cu public întinsă
E doar un cadavru-ntr-o lume închisă,
Iar legile ei, fără alternativă,
Oferă doar moduri de retrospectivă.
Aceasta e viaţa! spun prinşii în lauri.
Cei liberi îi râd, hoinărind pe coclauri,
Căci, neînţeleşi, li se spune nebuni,
Dar ochii le sunt primeniţi cu-alte lumi.
Uitându-şi în fiece clipă trecutul,
Extatici privesc înspre Neapărutul
În care nimic n-are nume, încă, nici legi,
Iar viaţa nu-i una, ci râuri întregi
De soare, de noapte, de-ngheţ şi pârjol
Ce umple tot ceea ce logic e gol.
Vedeţi spune unul. Iar altul aude.
Şi altul doar simte, cu formele-i nude.
Şi fiece-n parte ei sunt mai bogaţi,
Râzând împreună veridicii fraţi.
Căci n-au să-şi împartă o singură viaţă
Şi nici ştreang să-şi lege a logicii faţă.
Căci viaţa nu-i decât un semn de-ntrebare.
În fiece clipă se naşte-o mirare.
Şi cum să existe răspuns desluşit
Când încă sfârşitul nu fus-a rostit?
Păstraţi lângă voi pentru finele lumii
O candelă-aprinsă prin vieţi de nebunii
Ce rup libertatea din vagi bălării,
Siliţi să reziste, dar veşnic copii.
Căci
Filozofia copiilor sunt întrebările,
fiindcă ei n-au avut încă timpul să devină destul de impuri
pentru a-şi construi răspunsuri logice
şi a crede în adevărul lor unic şi absolut.
Caroline
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă