The Tree of Life.
am terminat si restul filmului- cred ca pauza dintre ele 2 parti a fost de folos
- m-a ajutat sa percep de fapt directia in care mergea regizorul si sa ma familierizez cu atmosfera - poate un pic cam mult insistat pe partea de creatie a cosmosului,
din dorina de a transmite mesajul ca totul depinde de o forta superioara pe care o denumeste dunmezeu insista prea mult pe o descriere a universului pe care eu am resimti-o putin fortata -documentara
- gen National Geografic- ceea ce de fapt este anulat de 1 fraza - Doamne de ce as fi bun cand tu esti rau?
Destul de greu am "prins" ideea ca de fapt copilul care moare - fratele mijlociu - moare tanar si nu copil - este parca o lacuna pe care o lasa intentionat regizorul pentru a face spectatorul sa inteleaga incapacitatea de a cunoaste toate elementele
- astfel prin aceasta abordare sa ne intimideze un pic, sa traim acel moment de confuzie care vine in viata lui jack ( omul matur - care nu-si mai gasete linistea si drumul in viata
-marcat de comportamentul agresiv al tatalui
-si acum ajuns la maturitate se loveste de ideea ca :cei care iubesc calea graţiei nu sfârşesc niciodată rău"
nu este de fapt piatra care sta la temelia identitatii lui ca persoana . Abaterea de la un drum nu inseamna asa cum ii inoculase tatl sau ( care ratase cariera muzicala
) o renuntare la telul lui ci doar o alta perspectiva , o alta intelegere a sensului vietii.
Am scris cam mult - probabil despre acest film - se vor scrie si mai multe pagini pentru ca are de toate - de la muzica, la o paleta extrem de bogata de sentimente, la introspectia pe care trebuie sa o faca individul asupra lui pentru a putea merge mai dparte in viata , pentru a accepta ca Dumnezeu este cel care calauzeste viata asa cum este ea- buna sau rea - fie ca noi la nivel individual intelegem asta.
