OK... vad ca am dat nastere la polemici, probabil fiindca nu m-am "comunicat" suficient de corect.
Asa ca repet:
1. admir parintii singuri (nu spun doar mamici, fiindca am vazut si barbati parasiti de neveste, cu 4 copii, si care vin la scoala pentru ajutor social ca n-au incotro, dar
nu renunta).
2. consider ca,
daca ai de ales, e preferabil sa oferi copilului o familie (cu un tata adevarat sau vitreg, conteaza mai putin, tata sa fie), si nu cu un singur parinte. Dar NU sa alegi tu altfel, pentru el (apropos de exemplul dat).
Recunosc, poate ca eu, personal, n-am avut curajul sa-i spun unui posibil copil al meu "Intre tatal tau si mine nu exista nimic, te-am facut doar pentru mine." Mai cinstit mi s-ar fi parut sa recunosc ca "Tatal tau si cu mine ne-am iubit candva si amandoi te iubim, chiar daca nu suntem impreuna." Sau - apropos de ce spunea Victor - "Tatal tau biologic este acela, dar cel care te-a crescut este acesta." In niciun caz "nu exista". Asta daca ar fi fost cazul.
Si o sa exemplific (ca sa nu jignesc pe nimeni) cu mine, ca si copil. Am constatat, la 7 ani de la moartea tatalui meu, ca am crescut in casa cu un strain. Nu-mi amintesc sa ma fi mangaiat sau imbratisat vreodata sau macar sa fi vorbit, ca doi prieteni. Am aflat, dupa moartea lui, din spusele mamei, ca, de fapt, am fi avut atat de multe lucruri in comun incat si acum mama imi spune "esti ca si el". Am realizat - tarziu dupa 30 de ani - ca "din prea multa dragoste de copii", mamele pot face un rau iremediabil in viitor. Si am aflat astfel si de ce am fost un paria printre adolescenti si, de asemenea, am ales prost, ca tanara femeie, in materie de barbati. Fiindca nu aveam echivalentul masculin al parintelui, modelului si mentorului in familia mea. Sa nu am intelegeti gresit, nu mai dau vina pe nimeni in ziua de azi... oricum e trecut. Si oricum mingea e acum in terenul meu. Vroiam doar sa dau un exemplu despre ce poate percepe un copil - hipersensibil sau nu - atunci cand mama isi imagineaza ca poate fi Mafalda pentru copilul ei, chiar si cu tatal prezent. Si ca sa nu fiu prea subiectiva, as mai putea sa dau exemplu de enspe alte cazuri povestite de prieteni ai mei (maturi, acum)... dar ma opresc aici, ca oricum cred ca mi-am ridicat toate mamicile in cap.